Rugăciunea este păzitoarea întregii înțelepciuni, pedepsitoare a mâniei, împilare a îngâmfării, curățire a pomenirilor de rău, surpare a pizmei și îndreptarea păgânătății la viețuirea creștinească pe calea vieții. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuire a casei, bună așezare a cetății, tăria împărăției, biruință în războaie asupra vrăjmașilor, întemeiere a păcii.

Rugăciunea este pecetea fecioriei, credința bună a celor însoțiți prin nuntă, armă călătorilor, apărătoarea celor ce dorm, îndrăzneala celor ce priveghează, bună aducere de roadă îmbelșugată a credincioșilor lucrători de pământ și mântuire a celor ce înoată pe ape.

Rugăciunea este ajutătoare celor ce se judecă, a celor legați slăbire, eliberare, inimă bună a celor scârbiți, dulceață celor ce se bucură, mângâiere celor ce plâng, praznic nașterilor, cunună celor însoțiți și înmormântare cuviincioasă celor ce adorm în Domnul. Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea în toată viața oamenilor. De aceasta niciodată să nu vă despărțiți sau să vă depărtați.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 55)