Îmi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate. Şi acela avea o femeie foarte talentată. Şi a început să spună: „Domnule, am o femeie aşa de frumoasă!”. Celălalt era la o masă cu un creion în mână şi hârtie şi a tras un zero. „Femeia mea e de neam mare; taică-său a fost ministru”. Celălalt a mai tras un zero. „Femeia mea îi sănătoasă ca oul, n-a fost bolnavă şi nu-i bolnavă”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea ştie să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri la tot neamul, bucate la mese mari”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea ştie să coase broderii artistice, coase flori, împleteşte, face flanele. Uite câte talente are femeia mea!” Acela a mai tras un zero.

La urmă a adăugat: „Femeia mea are frica lui Dumnezeu şi este credincioasă!”. Acela a pus un unu înainte, pusese şase zerouri. Unu urmat de şase zerouri face un milion. Şi a spus: „Ia, acuma i-am dat valoare femeii tale. Nu când ai spus că-i frumoasă şi învăţată şi sănătoasă şi ştie multe să facă. Pentru că dacă îi lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dânsa egal cu zero, nule, nimic!”. Aşa se întîmplă şi cu bărbatul, ca şi cu femeia aceea şi cu orice om. Poate să aibă toate talentele, poate să ştie toate meseriile din lume, poate să cunoască toate ştiinţele lumii, dacă îi lipseşte frica lui Dumnezeu, îi lipseşte şcoala înţelepciunii şi omul acela nu-i bun de nimic.

(Părintele Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004, p. 102 )