Cuviosul Iuvenalie Străinul – aspră nevoință pustnicească, departe de țară

Pateric

Cuviosul Iuvenalie Străinul – aspră nevoință pustnicească, departe de țară

    • clopote
      Cuviosul Iuvenalie Străinul – aspră nevoință pustnicească, departe de țară / Foto: Oana Nechifor

      Cuviosul Iuvenalie Străinul – aspră nevoință pustnicească, departe de țară / Foto: Oana Nechifor

    • Cuviosul Iuvenalie Străinul
      Cuviosul Iuvenalie Străinul / Foto: fototecaortodoxiei.ro

      Cuviosul Iuvenalie Străinul / Foto: fototecaortodoxiei.ro

În anul 1938 s-a dus în Ţara Sfântă, unde a cunoscut pe Cuviosul Ioan Iacob, la Mănăstirea Sfântul Sava, nevoindu-se împreună până în anul 1947. Înfiinţându-se Mănăstirea românească „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Iordan, monahul Iuvenalie s-a stabilit împreună cu Cuviosul Ioan Iacob, stareţul schitului, în acest sfânt lăcaş.

Cuviosul Iuvenalie Străinul, de la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai (1902-1992)

Cuviosul Ieromonah Iuvenalie Străinul s-a născut în anul 1902, în oraşul Moineşti (Bacău), din părinţi temători de Dumnezeu. Dorind să-şi închine viaţa lui Hristos, în anul 1927 a intrat în obştea Mănăstirii Durău (Neamţ). După doi ani, se duce la Mănăstirea Frăsinei, unde primeşte tunderea monahală, iar în anul 1931 pleacă definitiv din ţară şi se închinoviază în Schitul Românesc Prodromu din Muntele Athos.

Aici s-a nevoit şapte ani de zile ca sihastru la mai multe chilii, fiind foarte iubitor de singurătate şi linişte şi lucrând rugăciunea lui Iisus.

În anul 1938 s-a dus în Ţara Sfântă, unde a cunoscut pe Cuviosul Ioan Iacob, la Mănăstirea Sfântul Sava, nevoindu-se împreună până în anul 1947. Înfiinţându-se Mănăstirea românească „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Iordan, monahul Iuvenalie s-a stabilit împreună cu Cuviosul Ioan Iacob, stareţul schitului, în acest sfânt lăcaş.

În anul 1953, Cuviosul Ioan, retrăgându-se la pustie în Peştera Sfintei Ana, a rămas egumen monahul Iuvenalie, care a fost hirotonit ieromonah de către Patriarhul Justinian, în anul 1965.

În anul 1970, pleacă la Muntele Sinai şi se nevoieşte 20 de ani la Mănăstirile Sfânta Ecaterina şi Rait, în aspră nevoinţă pustnicească.

Ajungând la adânci bătrâneţi, şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, pe Care L-a slăvit 90 de ani.

(Arhimandritul Ioanichie BălanPatericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 725)