Dacă-l iubești pe Dumnezeu, atunci și pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți

Cuvinte duhovnicești

Dacă-l iubești pe Dumnezeu, atunci și pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți

    • Dacă-l iubești pe Dumnezeu, atunci și pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Ascultă ce spune Domnul, fiul meu: când tu însetezi să fii de folos fratelui tău și îl cauți să-i spui ceea ce știi, cu multă dorință de a-l ajuta, aceasta este iubire pentru aproapele; atunci îl iubești pe fratele tău ca pe tine însuți.

Când începe să ardă această iubire, fiul meu drag, atunci trecem la cea de a doua poruncă a lui Dumnezeu. Dacă îl iubești pe Dumnezeu, atunci și pe aproapele tău să-l iubești ca pe tine însuți.

Ascultă ce spune Domnul, fiul meu: când tu însetezi să fii de folos fratelui tău și îl cauți să-i spui ceea ce știi, cu multă dorință de a-l ajuta, aceasta este iubire pentru aproapele; atunci îl iubești pe fratele tău ca pe tine însuți.

Și ceea ce îmi scrii că îți provoacă bucurie și desfătare în inimă este iubirea lui Dumnezeu, care face începutul lucrării în sufletul tău.

Dacă ai grijă și spui rugăciunea neîncetat și îi ajuți pe frații tăi mai mici, atunci aprinzi focul Iubirii lui Dumnezeu în sufletul tău. Și, cu cât tu însetezi și alergi să-l ajuți pe celălalt, cu atât Dumnezeu deschide mai mult izvorul iubirii și te adapă pe tine. 

Când auzi pe Apostolul Pavel că spune : "Cine mă va despărți de iubire" nu este Pavel cel care spune, ci Iubirea însăși strigă Iubirii în cortul lui Pavel. De aceea, "cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el; pentru că Dumnezeu este iubire". Și unde cade această iubire arde, dar nu mistuie. Ești însetat, dar setea nu se stinge. Îți arde inima de iubire și strigă: "Unde ești, iubirea mea cea dulce, Iisuse al meu, Lumina vieții mele?" Și mai mult arde iubirea până când încetează orice simțire.

Iubitul meu fiu, altceva să nu ceri, fără numai iubire: "Învrednicește-mă, Doamne, să Te iubesc atât cât mă iubești Tu!"

Acum mă opresc, fiul meu, pentru că am obosit. Mă chinuie mult respirația greoaie. Ți-am scris și altă scrisorică, pe care a scris-o Papa Efrem; atunci nu putea să țin pana în mână. Acum slavă Domnului, am început iarăși să țin pana în mână. Acum, slavă Domnului, am început iarăși să scriu.

Fiul meu, fii tare atent la eretici. Acolo unde ești sunt neamuri și limbi străine... Nu vorbi deloc cu ei, deoarece se întunecă sufletul tău de cuvintele lor hulitoare. Biserica Ortodoxă i-a îndepărtat.

(Gheron Iosif, Mărturii din viața monahală, Editura Bizantină, București, p. 328)

Citește despre: