Evanghelia Învierii reprezintă momentul central al Utreniei; preotul o rosteşte din partea de miazănoapte a Sfintei Mese, care simbolizează mormântul în care a fost pus şi din care apoi a înviat Domnul, iar preotul îl simbolizează pe îngerul care a stat la căpătâiul mormântului.  

Evanghelia este mesajul Domnului către noi, credincioşii Lui. În timpul rostirii ei la Liturghie şi la Utrenia din zilele de sărbătoare, preotul stă cu faţa spre credincioşi, însă Evanghelia Utreniei din duminici se citeşte din altar pe latura de miazănoapte a Sfintei Mese. Sfânta Evanghelie se citește din altar duminica (pentru că Învierea Sa a fost cunoscută numai de către acelea care au venit dis-de-dimineață la mormânt), iar în timpul săptămânii, dintre ușile împărătești (pentru că Domnul îi cheamă pe toți la mântuire).

Citirea de pe Sfânta Masă, din Sfântul Altar, atrage atenţia asupra celor mai importante momente despre Hristos din Noul Testament: aminteşte în acest chip că Învierea Mântuitorului nu s-a petrecut în faţa lumii, ci înainte de zori, când încă era noapte; iar pe de altă parte, stând pe latura de miazănoapte a Sfintei Mese, preotul îl închipuieşte pe îngerul pe care femeile mironisiţe l-au văzut şezând în dreapta mormântului, vestindu-le Învierea. 

Dacă vecernia aduce melancolia amurgului, citirea Sfintei Evanghelii face din slujba Utreniei o slujbă a bucuriei şi a luminării sufletelor credincioşilor care au credinţa Învierii.