Trebuie să se facă distincția clară între cul­pabilitate și pocăință. Culpabilitatea poate fi uneori o expresie a trufiei: „Cum, eu care sunt așa și așa, să pot face un lucru atât de rău?!”. Rămâi centrat pe tine în­suți. Dimpotrivă, în pocăință te întorci spre Dumne­zeu. Cel mai elocvent exemplu în această privință es­te parabola Fiului risipitor (Luca 15, 11-32). (Symeon de la Essex)

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, p. 153)