Pe călugăr nu-l alcătuieşte [face] tunderea şi îmbrăcămintea, ci dorul cel ceresc şi petrecerea cea cerească; că întru acestea se cunoaşte călugărul. Aşijderea şi pe bărbatul mirean, nu părul şi haina îl arată, ci năravul, şi a căsca gura către poftele cele mireneşti şi materialnice; că întru acestea se aşază sufletul necurat. Dacă te-ai lepădat de lume, sârguieşte-te la lucrul tău, ca pe măr­găritarul cel căutat să-l afli; căci mulţi s-au lepădat de lume şi s-au depărtat de ea; unii au părăsit ostăşia, alţii au risipit bogăţiile, iar pe urmă, purtându-se după voile lor, au căzut; că nu este lucru mai cumplit decât ca cineva să fie prins în voia sa, şi aşa să umble întru a sa pricepere.

Deci acestora li s-a părut că s-au dat în lături din lucrurile vieţii, [intrând] prin poarta cea împărătească sau din faţă, dar prin fereastră ei se află înlăuntrul [lumii]; căci şi fiii lui Israil, după ce au ieşit din cuptorul cel de fier, adică din Egipt, şi după ce s-au mântuit prin Marea Roşie şi s-au săturat de atât de multe şi mari daruri de la Dumnezeu, purtându-se cu voia lor, s-au înecat pe us­cat. Şi dintr-atâta mulţime a celor număraţi, adică din şase sute de mii (israilitenii au părăsit Egiptul în 60 de grupuri a câte zece mii fiecare, fară a se pune la socoteală femeile şi copiii), numai doi s-au mântuit în pământul făgăduinţei: Caleb şi Isus al lui Navi, cei ce n-au amărât cuvântul Domnului şi sfatul Celui Preaînalt cu cuvi­inţă l-au păzit. Precum nu este cu putinţă a dobândi cu bani învăţătura cărţii, sau a cumpăra vreun meşteşug fără osteneală, tot aşa nu este cu putinţă a se face cineva călugăr fără de sârguinţă şi întinsă răbdare. (Sf. Efrem Sirul)

(Everghetinosul, vol. 1-2, traducere de Ștefan Voronca, Editura Egumenița, Galați, 2009, pp. 164-165)