Gândiţi-vă de câte ori comunicaţi zilnic. Scrieţi emailuri, mergeţi la întâlniri, vorbiţi la telefon, vă contraziceţi cu cineva… şi lista poate continua. Ne petrecem întreaga zi comunicând. Deci, cum am putea să scoatem tot ce avem nevoie din comunicare? Asigurându-ne că vom comunica cât mai clar şi eficient.

Putem face asta ţinând cont de câteva trăsături de bază ale comunicării. Acestea ar fi: claritatea, concizia, comunicarea la obiect, corectitudinea şi coerenţa.

Atunci când vorbim cu cineva, avem nevoie să fim clari cu privire la scop sau la mesajul pe care vrem să-l transmitem. Dacă nu suntem noi siguri, nici audienţa nu va înţelege. Pentru a fi clari, e nevoie să ne asigurăm că interlocutorul înţelege ceea ce vrem să transmitem şi să nu ne aşteptăm să “citească printre rânduri“, ca să-şi dea seama ce vrem să spunem de fapt.

Concizia ne ajută să ne păstrăm la scurt şi la obiect. Să ne cercetăm pentru a observa dacă avem tendinţa să folosim enunţuri inutile sau dacă repetăm cumva aceeaşi idee de mai multe ori, cu alte cuvinte.

Faptul că un mesaj este concret oferă interlocutorului o imagine clară asupra a ceea ce încercăm să-i spunem. Vom detalia mesajul (dar nu prea mult) oferind informaţiile ajutătoare necesare care pot contura mai clar ceea ce vrem să comunicăm.

Coerenţa presupune existenţa logicii în comunicare şi vorbirea „la subiect“, iar corectitudinea, acurateţea, se referă nu doar la adecvarea formei mesajului la conţinutul pe care vrem să-l transmitem, ci şi la o anume adecvare a limbajului la nivelul audienţei. Nu vom vorbi unui copil de 3 ani în termeni tehnici.

Dar dincolo de aceste trăsături care e bine să facă parte din tehnica noastră de comunicare, poate cel mai important ar fi să punem mesajul pe care vrem să-l transmitem mai întâi în faţa lui Dumnezeu. Chiar dacă e un simplu (sau mai complicat) mesaj de la serviciu. Sau către copilul nostru. Să-I arătăm şi să-I cerem ajutorul, prin rugăciune, să comunice El cum ştie mai bine punând şi curăţind informaţiile de la inima noastră la inima celui din faţa noastră în aşa fel încât scopul comunicării, acela de a oferi sau primi nişte informaţii, să fie cu adevărat atins şi cu adevărat eficient.