Am spus că trebuie să iubim corect, fiindcă „iubind” putem răzgâia un copil, îl putem supraalimenta; dragostea poate fi oarbă, iraţională. Nu toată lumea ştie cum să iubească. Bineînţeles, trebuie să dăm în mod raţional, ţinând cont de particularităţile persoanei respective, dar fiind călăuziţi totdeauna numai de dragoste.

Odată, o femeie a venit la mine la biserică şi mi-a povestit istoria ei. Divorţase de soţul său. Din câte spunea ea, acesta nu făcea nimic, nu lucra nicăieri, în casă aducea bani ea. I-a cumpărat o diplomă ca să se poată angaja undeva, dar el a continuat să stea acasă. Una peste alta, femeia a recunoscut singură că şi-a răzgâiat soţul, dându-i posibilitatea să stea degeaba.

I-am spus că este vinovată pentru ceea ce s-a întâmplat. Prin faptul că a luat asupra sa toată responsabilitatea pentru întretinerea familiei şi-a făcut rău sieşi şi i-a făcut rău şi soţului, lipsindu-l complet de iniţiativă. Ar fi trebuit să-şi îndeplinească bine propriile obligaţii, nu să ia asupra sa obligaţii străine; să-şi inspire soţul în întreprinderile lui, să-l ajute, nu să ia asupra sa ceea ce ar fi trebuit să facă el.

Un alt exemplu. Spuneţi-mi, care părinţi îşi iubesc cu adevărat copilul: cei care îi fac lecţiile şi scriu compunerile în locul lui („tata rezolvă, Gigel predă”) sau cei care îşi fac timp ca să-i explice copilului punctele dificile ale materiei, ca să-l controleze aşa încât să nu se lenevească, ci să facă totul corect, care îl susţin şi îl laudă pentru eforturile lui, dar nu fac temele în locul lui? Bineînţeles că aceştia din urmă!

Atunci când va creşte, copilul le va fi cu adevărat recunoscător unor asemenea părinţi. Aceştia l-au învăţat să depăşească dificultăţile, să înveţe asa cum trebuie, și a simtit întotdeauna dragostea şi sprijinul lor. Aşa încât poţi întotdeauna să-ţi manifeşti dragostea fară să îl răzgâi pe cel iubit.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 65-66)