Atât tatăl, cât şi mama, vor fi responsabili dacă nu poartă grijă de copiii lor şi dacă nu se gândesc dinainte la viitorul lor. Când tatăl şi mama lucrează adunând câţiva bani şi îi pun deoparte ca să construiască o casă pentru fiica lor sau să-şi ajute copilul la studii, aceasta nu numai că nu este păcat, dar se şi impune să facă acest lucru părinţii, pentru că aceia care nu sunt preocupaţi şi nu se gândesc dinainte nu sunt părinţi corecţi şi vor da răspuns pentru aceasta. Este păcat să adune cineva bani din iubire de argint, din lipsa încrederii în pronia dumnezeiască sau din scopuri egoiste.

Asigurarea copiilor de către părinţii lor este necesară. Bineînţeles, dacă unii copii sunt nedreptăţiţi şi nu vor afla vreun ajutor de la părinţii lor, atunci vor fi îndreptăţiţi de ajutorul dumnezeiesc şi-l vor avea.

Părinţii însă vor fi judecaţi pentru că n-au avut grijă de copiii lor. (Ieromonahul Hristodul)

(G. Spiliotis, Părinții duhovnici și copiii. Educația tinerilor în conformitate cu învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii noastre, traducere de Ilioniu Georgeta Mariana, Editura Egumenița, Galați, 2006, p. 40)