În ce condiţii Biserica Ortodoxă aprobă divorţul?

După învăţătura dată nouă de Dumnezeu, căsătoria este indisolubilă, adică una pe toată viaţa: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Numai moartea desparte în chip firesc pe cei doi soţi.

Totuşi, sunt câteva excepţii îngăduite de Biserică, care duc la despărţirea soţilor între ei prin divorţ. Iar divorţul este desfacerea căsătoriei pe care o provoacă soţii între ei pentru care Biserica nu le poate da nici o binecuvântare sau hotărâre juridică. De aceea, nici nu se prevede vreo slujbă bisericească de divorţ. Adevărata legalitate a nunţii constă numai în căsătoria întâia. Desfacerea ei legală o face numai moartea unuia dintre soţi, sau pe plan mai înalt, moartea ambilor soţi, căci după moarte sunt ca îngerii, necăsătoriţi (Matei 22, 30).

„Cu toate acestea, conducerea bisericească, ţinând seama cu scopul moral al căsătoriei, încă din vremea Apostolilor a dat îngăduinţă văduvei rămase prin deces de a se recăsători. Deci, ca o iconomisire dintre cele două alternative: a văduvei prea superioare, în deplină stăpânire de sine (Luca 2, 36-37) şi a desfrâului prea păcătos, i s-a indicat calea de mijloc a căsătoriei celei de a doua” (I Corinteni 7, 8-9; I Timotei 5, 3, 6, 14), cum spune aşa de clar Arhimandritul Nicodim Sachelarie, în lucrarea sa monumentală Pravila Bisericească.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a II-a, volumul V, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 17-18)