În lupta lor cu tendinţele rele din comportamentul copiilor, trebuie mai întâi de toate să anihileze defectul lui principal. De foarte multe ori se întâmplă ca acest defect să fie egoismul. Ce vom face deci, atunci când vom descoperi în sufletul copilului germenul acestei patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtuţile opuse acesteia, adică altruismul, modestia şi smerenia?

Buna cuviinţă şi smerenia sunt virtuţi sădite firesc în inima copilului, deoarece el de la început, are mereu nevoie de ajutorul celorlalţi. Astfel, apariţia egoismului şi a mândriei constituie rezultatul unei educaţii greşite şi al unei dezvoltări eronate a sentimentului de ambiţie, care este sădit în fiecare om. Însuşi Domnul, ca să le arate ucenicilor Săi un exemplu de adevărată smerenie, le-a prezentat un copil mic şi le-a spus: «Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor» (Matei 18, 4). Şi totuşi! Din nefericire, de multe ori întâlnim şi la copii o formă sau alta de egoism, ca rezultat de obicei al unei educaţii greşite.

O primă formă de egoism, întâlnită în sufletul copiilor, se manifestă de obicei prin îngâmfarea produsă de felul în care sunt îmbrăcaţi. Bucuria copiilor, manifestată atunci când primesc în dar o nouă îmbrăcăminte, este ceva firesc şi nevinovat, dacă nu sunt depăşite anumite limite. Când însă aceste manifestări de bucurie sunt exagerate şi de lungă durată, sau când aceştia se laudă cu veşmintele lor, umilindu-i pe alţi copii, care sunt îmbrăcaţi cu haine mai simple, atunci este clar că limitele firescului au fost depăşite. Această îngâmfare stupidă şi deplasată este cultivată, de cele mai multe ori, chiar de către părinţii lipsiţi de înţelepciune, care îşi împodobesc copiii ca pe nişte păpuşi, îi pun entuziasmaţi în faţa oglinzilor şi se mândresc cu ei.

Ca să nu cultive în inimile copiilor această mândrie prostească, generată de felul în care sunt îmbrăcaţi, părinţii trebuie să evite astfel de manifestări. Trebuie să îi facă să înţeleagă faptul că în faţa lui Dumnezeu, chiar şi cele mai strălucitoare haine, nu au nici cea mai mică valoare. Dumnezeu nu se uită la felul în care suntem îmbrăcaţi, ci se uită la inima noastră. Prin urmare este cu mult mai de preţ un copil care, chiar dacă este îmbrăcat cu haine simple şi sărăcăcioase, are inima curată. Să le aducă aminte de asemenea că şi Domnul, pe vremea când era copil, era îmbrăcat în haine foarte modeste.

Părinţii înţelepţi îi vor obişnui pe copiii lor nu cu îmbrăcăminte luxoasă şi scumpă, ci cu cele modeste şi curate. Deoarece copiii trebuie să fie învăţaţi de mici cu curăţenia. Şi nici să nu consideraţi o formă de alintare sau de egoism refuzul copiilor de a purta haine murdare sau rupte, sau de a mânca sau bea dintr-un vas nespălat, sau cererea lor ca toate în casă să fie curate şi aranjate. Dimpotrivă, trebuie să cultivaţi în sufletele copiilor voştri iubirea faţă de ordine şi curăţenie.

(Irineu, Episcop de Ecaterinburg și Irbițk, Mamă, ai grijă!, Editura Egumenița, Galați, pp. 63-65)