Este orașul unde se păstrează mormintele marilor patriarhi ai Vechiului Testament – Avraam, Isaac și Iacov, cu soțiile lor. După vizitarea Betleemului, pornim cu autobuzul spre Hebron. Șoseaua înaintează printre sate mici de arabi, printre coline domoale, încărcate cu viță-de-vie, smochini, portocali, chiparoși, arbori de pi-per și eucalipți. Adevărate grădini pline de roade, dovada unei toamne bogate. Pe cale întâlnim la km 13 un sat arab unde se află trei rezervoare uriașe de apă din vremea lui Solomon. Se numesc „Cisternele lui Solomon”.

La km 20 întâlnim satul biblic Bet-Zaharia, unde Macabeii au avut lupte cu trupele asirienilor conduși de Antioh. La km 29 se află o fântână numită „Fântâna Sfântului Diacon Filip”. După tradiție, aici ar fi fost botezat eunucul reginei Candachia a Etiopiei, de către diaconul Filip (Fapte 8, 26-39). La km 32 întâlnim localitatea Haram, locul unde Avraam, „prietenul lui Dumnezeu”, și-a așezat prima dată cortul în pământul făgăduinței. Tot aici se găsește și „Fântâna lui Avraam”. La km 34 se găsește tulpina uriașă, multimilenară, a unui stejar uscat, care, după tradiție, ar fi crescut din rădăcina stejarului Mamvri, unde Avraam a ospătat pe Sfânta Treime în chipul a trei îngeri.

Iată-ne în orașul biblic Hebron. Este un oraș în întregime arab cu o populație de circa 25.000 locuitori. Nu vedem nici o biserică creștină. Întrebăm de renumita criptă numită Makpela, cu mormintele patriarhilor. Hebronul este unul din cele mai vechi orașe biblice, a doua patrie a patriarhului Avraam, după cetatea Ur. După moartea soției sale, Sarra, bătrânul patriarh cumpără de la Efron un câmp întins, în schimbul a 400 de sicli de argint. Acest câmp cuprindea și o peșteră numită Mak-pela. În această peșteră și-a îngropat Avraam pe Sarra, femeia sa. Apoi, pe rând, cei trei patriarhi, Avraam, Isaac și Iacov, cu femeile lor, au fost îngropați în peștera aceasta din marginea cetății Hebron. David a avut timp de șapte ani capitala în cetatea Hebron, până la supunerea triburilor de nord, când își mută capitala în Ierusalim.

Începând cu secolul al VII-lea, arabii au făcut din orașul Hebron al patrulea oraș sfânt pentru musulmani din cauza mormântului lui Avraam, strămoșul lor. Ei au schimbat numele Hebronului în El-Khalil, „prietenul lui Dumnezeu”.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 243-244)