Banul văduvei (Marcu 12, 41-44) - Frescă Catedrala Episcopală din Roman (sec. XVI) Domnul Hristos atrage atenția asupra a două tipuri de comportament. Întâi, ne învață să evităm felul de comportare al fariseilor, al celor fățarnici și dornici de mărire deșartă. Cu siguranță erau și farisei de bună credință și bine intenționați, însă mulți puteau fi creionați după cuvintele Mântuitorului. Apoi ni se dă ca exemplu o femeie săracă și văduvă, care, mai înainte de a se gândi la sine, a oferit dintru ale sale celor ce poate erau mai sărmani decât ea. Deși, au mai pus și alții bani în cutia milelor, unii poate mult mai mult, totuși această femeie ne-a fost dată ca pildă. Când oferi ceva, să fie din toată inima și cu discreție. Este și un principiu: cine are puțin, să dea puțin, cine are mult, poate oferi mult.Toți oamenii, fără deosebire, sunt trimiși în lume cu un dar oarecare. Văduva care a lăsat în templul din Ierusalim singurii ei doi bănuți era săracă în ce privește banii, dar nu era săracă în ce privește jertfa și frica de Dumnezeu. Dimpotrivă. Iar pentru că a folosit bine aceste daruri — bănuțul ei sărac — a fost lăudată de Domnul Însuși: „Adevărat vă spun că aceasta văduvă săracă a aruncat în cutia darurilor mai mult decât toți ceilalți” (Marcu 12, 43).(Sfântul Nicolae Velimirovici)