Într-o familie fericită, soții se întrec în a se iubi și a se dărui unul altuia

Căsătorie

Într-o familie fericită, soții se întrec în a se iubi și a se dărui unul altuia

Esenţa vieţii noastre este să oferim iubire şi să fim iubiţi. Unii tineri cred că a iubi înseamnă numai să primeşti, să te bucuri în mod egoist de celălalt atunci când acesta îţi slujeşte şi să ai un confort al vieţii. Or, experienţa mea de duhovnic mă îndeamnă să îţi spun că iubirea este cu totul altceva: ea presupune sacrificiu, dăruire de sine, smerenie, răbdare, înţelepciunea de a evita conflictul. Prin urmare, nu este despre ceea ce primeşti, ci despre ceea ce eşti pregătit să dăruieşti.

Emoţiile pozitive sunt generatoare de atitudini şi fapte extraordinare. Numai un om cu o lume interioară frumoasă şi cu inima caldă poate să aibă răbdare cu persoana iubită în momente grele ori să o aştepte cu drag acasă, fără să se afunde în iadul suspiciunii. În relaţia dintre soţ şi soţie, emoţiile preponderente sunt: iubirea, fericirea generată de atenţie şi de apreciere din partea fiinţei iubite, nevoia de siguranţă, surprinderea şi – nu în ultimul rând – emoţia rugăciunii comune.

Nevoia de iubire

Prima şi cea mai importantă este nevoia de iubire. Sfântul Maxim Mărturisitorul defineşte iubirea ca fiind „o dispoziţie bună a sufletului, care-l face pe om să nu prefere nimic altceva mai mult decât să-L cunoască pe Dumnezeu.”

Esenţa vieţii noastre este să oferim iubire şi să fim iubiţi. Acest sentiment unic a schimbat oameni, a generat război sau pace, a luminat vieţi întunecate, a salvat suflete pierdute. De aceea, familia ar trebui să se clădească pe iubire.

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este bine-voitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.” (Corinteni 13, 4-7) 

Unii tineri cred că a iubi înseamnă numai să primeşti, să te bucuri în mod egoist de celălalt atunci când acesta îţi slujeşte şi să ai un confort al vieţii. Or, experienţa mea de duhovnic mă îndeamnă să îţi spun că iubirea este cu totul altceva: ea presupune sacrificiu, dăruire de sine, smerenie, răbdare, înţelepciunea de a evita conflictul, dar şi diplomaţia prin care să minimalizezi răul şi să maximalizezi binele. Prin urmare, nu este despre ceea ce primeşti, ci despre ceea ce eşti pregătit să dăruieşti.

Ia aminte! Într-o familie fericită, soţii se întrec în a se iubi şi a se dărui unul altuia.

Fericirea

Fiinţe sensibile, cu toţii avem nevoie de starea aceasta nobilă care se obţine printr-un cumul de factori ce ţin de voinţa personală, de lumea în care trăim, dar şi de modul în care facem alegerile. Nu putem vorbi despre fericire în absenţa unei relaţii vii cu Dumnezeu. Ce aduce fericire în inima persoanei iubite?

Aprecierea

Când ne-am îndrăgostit, în mod sigur am apreciat multe calităţi la persoana iubită, fapt care ne-a determinat să facem pasul decisiv. În viaţa de familie apreciem şi suntem apreciaţi. Fii tu primul/prima care îşi apreciază soţul/soţia, scoţându-i în lumină virtuţile! 

De pildă, dacă soţia te aşteaptă acasă cu o supă caldă, apreciază-i efortul şi felul în care a gătit, şi în felul acesta o vei răsplăti toată munca depusă! De asemenea, când soţul tău se întoarce obosit de la serviciu, apreciază-i osteneala, iar el va înţelege că îi vezi jertfa şi strădania prin care contribuie la confortul familiei voastre! Gesturile acestea aparent banale întăresc legătura de dragoste dintre voi. Aşa ştii că cel/cea de lângă tine te iubeşte şi îţi apreciază eforturile.

La polul opus se află nenumărate familii în care femeia munceşte mult, iar bărbatul, pe lângă faptul că nu îi vine în ajutor, nu face nici cel mai mic gest de apreciere pentru efortul depus de ea. Acest aspect generează durere în inima femeii şi o determină să devină răutăcioasă, recalcitrantă şi nervoasă. Lipsa aprecierii duce inevitabil la tristeţe, apare o fisură în căsnicie, iar persoana privată de aprecierea fiinţei iubite se va refugia, cu siguranţă, într-un alt univers – prietenii nepotrivite, folosirea iraţională a reţelelor de socializare, alcool, tutun, mania cumpărăturilor, consum de pornografie etc. Nu doar femeile sunt victime ale neglijenţei soţilor lor; există, fără îndoială, şi exemple de bărbaţi care muncesc din zori şi până în noapte ca să-şi susţină familia, în vreme ce soţiile lor le creează presiuni şi nu le apreciază munca istovitoare.

Şi pentru unii, şi pentru alţii am un singur sfat: Nu deznădăjduiţi! Dumnezeu vede în fiecare secundă a vieţii voastre tot efortul depus şi vă va răsplăti în Împărăţia Lui. Aşadar, dăruieşte şi dăruieşte-te fără să ai aşteptări! Domnul te vede şi te apreciază.

Atenţia

Nici nu ştii cât de important este ca persoana iubită să fie atentă la ceea ce spui ori la ceea ce faci. Sunt convins că îţi doreşti să fii ascultat,-ă, la fel se întâmplă şi în cazul fiinţei iubite; şi ea are nevoie de câteva clipe de atenţie din partea ta, aşa încât te îndemn să îţi asculţi soţia/soţul, ca să te poţi implica mai mult în universul ei/lui.

În special femeile au mare nevoie de atenţie din partea soţilor lor, însă aceştia, preocupaţi prea mult de aspectele din afara căsniciei – locul de muncă, hobby-urile, întâlnirile cu prietenii etc., nu mai au capacitatea necesară de a le acorda atenţia cuvenită. De aceea, îi sfătuiesc pe bărbaţi să petreacă timp alături de soţiile lor şi aşa vor avea parte de zile minunate în familie. Iar când se întorc acasă după o zi grea de muncă, să renunţe la telefon, la televizor sau la laptop şi să se aplece mai mult asupra nevoilor acestora, să le asculte, să le dea un sfat, să râdă împreună cu ele şi să manifeste interes faţă de întâmplările prin care au trecut pe durata zilei. Timpul petrecut umăr lângă umăr – deşi limitat, din cauza ritmului alert în care trăim – va deveni o importantă sursă de pace şi de bucurie pentru cei doi.

Şi pentru doamne am un sfat: deşi lumea bărbaţilor este atât de diferită de a lor, ar trebui să le acorde mai multă atenţie. Poate că nu le face plăcere să vorbească despre politică, războaie, sport, maşini ori tehnologie, dar, dacă soţii lor vor să le spună ce mai e nou într-unul dintre aceste domenii, ar fi bine să-şi ia un răgaz şi să-i asculte, fiindcă nu vor pierde nimic, dimpotrivă, vor întări relaţia dintre ei.

Nevoia de siguranţă

Una dintre nevoile de bază ale oamenilor este siguranţa. Aceasta provine din teama de situaţii neprevăzute, de instabilitate ori de potenţiale pericole, în familie, bărbatul are rolul de protector, el este izvor de linişte şi de siguranţă pentru cei dragi şi tot el poate interveni atunci când unul dintre membrii familiei se află în pericol, jertfindu-se din dragoste pentru el. Tată și soţ deopotrivă, bărbatul rezolvă toate problemele casei are răspuns la toate întrebările, caută şi găseşte soluţii la situaţiile critice, ocroteşte, sfătuieşte, acţionează în caz de urgenţă, apelează la specialişti, dacă este nevoie. Bărbatul împlineşte mai mult nevoia de siguranţă, în timp ce femeia se îngrijeşte de latura afectivă a membrilor familiei.

Bărbatul are datoria morală să aducă pace acolo unde este război, linişte acolo unde este furtună. Modelul său este însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care i-a liniştit pe apostolii ce se temeau de furtună: „Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: «Doamne, mântuieşte-ne, că pierim.» Iisus le-a zis: «De ce vă este frică, puţin credincioşilor?» S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină.” (Matei 8, 24-26)

Subliniez faptul că numai bărbatul care are o relaţie vie cu Dumnezeu poate fi izvor de linişte şi de încredere pentru toţi cei din familie. Te poţi baza pe cuvântul lui, îi poţi cere sfaturi şi te poţi sprijini pe umărul lui. În acelaşi timp, femeia virtuoasă cu inimă bună şi iubitoare hrăneşte, aşa cum spuneam, setea de stabilitate afectivă a membrilor familiei ei. Bunăoară, când copiii pleacă la studii, mama le spune: „Iubirea mea pentru voi este eternă. Vă puteţi sprijini pe ea oricând.”, în vreme ce tatăl îi asigură: „Iubirea mea pentru voi este infinită. Oricând aveţi nevoie de mine, sunt acolo.” Şi astfel copiii pornesc la drum cu siguranţa că părinţii le sunt adevărate surse de dragoste şi de sprijin afectiv şi material. Aşa vor depăşi mai uşor obstacolele vieţii, preluând modelul părinţilor lor.

Nevoia de surprindere

Cu siguranţă, cea mai puternică bucurie pe care o poţi produce soţului tău/soţiei tale este surpriza. Ea generează stări de bine şi exprimă cel mai fidel sentimentele tale de dragoste faţă de jumătatea ta. Fiecare mic gest din partea ta aduce un zâmbet pe chipul fiinţe dragi şi întăreşte relaţia dintre voi.

Îţi recomand, aşadar, să-ţi surprinzi cât mai des persoana iubită. Cum să faci asta? Iată câteva sfaturi pentru domni: vino acasă cu un buchet de flori, cu un parfum, cu o bijuterie preferată de ea! Iar când eşti plecat, trimite-i un mesaj de dragoste, arătându-i astfel că te gândeşti la ea! Dacă îi place arta, oferă-i un bilet la teatru, la Operă sau mergeţi împreună la o expoziţie de pictură! De asemenea, dacă iubeşte natura, oferă-i o scurtă vacanţă într-un loc îndrăgit de ea! Prin aceste gesturi de iubire, o faci fericită şi o asiguri de dragostea ta.

Pentru doamne am următoarele sfaturi: surprinde-ţi soţul intrând în universul lui şi ascultându-l cu răbdare când acesta îţi vorbeşte despre pasiunile pe care le are, apoi oferă-i un dar din zona preocupărilor lui! Bunăoară, dacă este pasionat de fotbal, cumpără-i un bilet la meciul echipei favorite! Dacă citeşte cărţi istorice, fă-i un astfel de dar, iar dacă este fascinat de lumea automobilelor şi doreşte să-şi cumpere un model nou de maşină, susţine-i visul şi ajută-l să şi-l împlinească, dacă desigur acest lucru nu afectează bugetul familiei! În plus, când vine obosit de la serviciu, surprinde-l cu un pahar vin, cu o bere sau cu felul preferat de mâncare! Toate aceste gesturi îl vor bucura mult şi vor aduce în familia voastră pacea şi echilibrul mult dorite.

(Părintele Vasile Ioana, Cartea familiei, Editura Bookzone, București, 2021, pp. 68-76)

Vezi și: Familia fericită e un colț de Rai