Am fost la Cină. Și-am auzit, în Taină, cum Mântuitorul a vestit ucenicilor preasfântă junghierea Lui. M-am întristat de cele ce au să urmeze, dar am dat și slavă lui Dumnezeu pentru cele ce ni Le-a pregătit. Lumește vorbind, e atât de nefiresc să vezi cum Cel fără de păcat împlinește toate suferințele de bunăvoie – doar pentru ca nouă, răilor, să ne fie bine! În iubirea Lui cea fără de margini, Se jertfește pe Sine pentru ca nimeni dintre noi să nu rămână necunoscător de Cina Stăpânului. Tuturor ne dăruiește Învierea cea din morți!

Acum, însă, intră în joc libertatea noastră și disponibilitatea noastră de a ne deschide sufletul. Primim invitația la Cină sau întoarcem spatele? Simțim foamea cea mântuitoare sau ne pierdem și ne hrănim din grijile mărunte, de zi cu zi?

Înfricoșătoarele Taine au fost încredințate ucenicilor pentru cei de-atunci. Și de-atunci, prin urmașii ucenicilor – arhierei și preoți – jertfa fără de sânge a Legii celei Noi se săvârșește neîncetat. Preoție și Euharistie! Sunt daruri vii, pe care le-am primit de mai bine de 2000 de ani, direct de la Mântuitorul!

Hristos S-a dat pe Sine – Dar fără de preț, izvor al vieții și al bucuriei! S-a frânt pentru noi! Din iubire dumnezeiască, mai presus de orice înțelegere! Mai simțim azi fiorul, când auzim din Sfântul Altar, la Liturghie: Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi... Beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru voi și pentru mulți...?! Pentru iertarea păcatelor noastre și pentru viața de veci a venit Om pe pământ. A iubit, a suferit, și-a întins Trupul pe Cruce, a murit, a zdrobit porțile iadului, a Înviat! Iar Sfintele Pătimiri continuă până azi și până la sfârșitul lumii… Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea! Of, cum sună testamentul Mântuitorului! Testamentul iubirii! Totul Și-a dat pentru noi!

Cu nevrednicie, uneori rostim: Cinei Tale celei de Taină astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaș mă primește. Se mișcă buzele… dar simțim că se mișcă și inima? Cum se întâmplă ca, iarbă uscată fiind, să nu ne ardem? Cum mai avem inconștiența ca, după ce ne împărtășim, după ce gustăm și vedem că Bun este Domnul, să revenim la aceleași vieți mizerabile și lipsite de sens?

***

Mi-e foame. Mi-e foame tare de Dumnezeu. Pentru o vreme – scurtă vreme… – mă las cu totul în Îmbrățișarea Lui de pe Cruce. În Iubirea Lui! Aș vrea să rămân acolo. Și-apoi mă pierd. Eu nu știu să iubesc. Și mă lepăd de El. Rămân singură, speriată, ca un animal încolțit de vânătorii cei răi. Nu mă lăsa, Doamne! Primește-mi lacrimile, rugăciunile și spaimele și silește-mă să mă întorc la Tine! Ajută-mă să nu mă mai îndepărtez. Să nu mă mai rătăcesc. Să accept și să fac voia Ta. Să nu mă lipsesc de Cina pe care ai pregătit-o și pentru mine, păcătoasa!

Citește și: 

• Astăzi flori, mâine trădare – pelerini pe drumul spre Înviere
• Gândurile unui smochin neroditor – pelerini pe drumul spre Înviere
• Întrebări născute dintr-o îmbrățișare – pelerini pe drumul spre Înviere​
• La braț cu Iuda sau la picioarele Mântuitorului – pelerini pe drumul spre Înviere
• Invitați la Cina cea de Taină – pelerini pe drumul spre Înviere
• Stăpânul ne spală picioarele, ne rabdă și Se lasă batjocorit – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Și eu L-am răstignit pe Hristos – pelerini pe drumul spre Înviere
• Am văzut pe Maica Domnului plângând – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Răsărind El iar, lumea va bucura – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Cu un pas mai aproape de Bucurie – pelerini pe drumul spre Înviere
• Am fost pelerini pe drumul spre Înviere – Hristos a Înviat!​