Lanțurile Sfântului Apostol Petru, aflate la Biserica San Pietro in Vincoli din Roma

Locuri de pelerinaj

Lanțurile Sfântului Apostol Petru, aflate la Biserica San Pietro in Vincoli din Roma

    • Lanțurile Sfântului Apostol Petru, aflate la Biserica San Pietro in Vincoli din Roma
      Lanţurile Sfântului Apostol Petru - Biserica San Pietro in Vincoli / Foto: Magda Buftea

      Lanţurile Sfântului Apostol Petru - Biserica San Pietro in Vincoli / Foto: Magda Buftea

    • Lanțurile Sfântului Apostol Petru, aflate la Biserica San Pietro in Vincoli din Roma
      Lanţurile Sfântului Apostol Petru - Biserica San Pietro in Vincoli / Foto: Magda Buftea

      Lanţurile Sfântului Apostol Petru - Biserica San Pietro in Vincoli / Foto: Magda Buftea

Conform unei legende, atunci când Licinia Eudoxia, în prezenţa papei Leon I, a apropiat lanţurile sale de cele ce serviseră la legarea sfântului în închisoarea Mamertina de la Roma, acelea două s-au sudat miraculos. Lanţurile sunt păstrate într-un relicvar sub altarul principal al sacristiei.

Când Sfântul Apostol Petru a fost dus în temniţă de împăratul Irod şi era legat cu două lanţuri de fier, dormind el noaptea între doi ostaşi, a venit îngerul Domnului şi lovindu-l în coastă l-a deşteptat şi l-a scos afară, căzând de pe dânsul lanţurile cele de fier; despre aceasta se scrie în Faptele Apostolilor: „Şi s-a auzit acea prea slăvită izbăvire din legături şi din temniţă a lui Petru, prin toată cetatea Ierusalimului”. Atunci, nişte credincioşi în taină luând lanţurile acelea, le-au păstrat la ei, avându-le înaintea ochilor, ca pe însuşi Sfântul Apostol Petru; care nezăbovind după acea ieşire din temniţă, s-a dus în alte ţări, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, şi nu s-a arătat în Ierusalim.

Deci, lanţurile acelea au luat putere tămăduitoare de la trupul apostolului. Şi precum erau maramele şi basmalele lui Pavel, aşa şi lanţurile lui Petru, care au ros trupul lui, tămăduiau neputinţele şi goneau duhurile cele viclene. Drept aceea, se cinsteau cu cucernicie de cei credincioşi acele cinstite lanţuri, cărora li se închinau şi cu dinadinsul le păstrau, din neam, ca moştenire; pentru că părinţii le lăsau copiilor lor, iar copiii venind în locul tatălui, le încredinţau moştenitorilor lor. Şi astfel unul după altul primindu-le şi unul altuia spunând de cine s-au atins lanţurile acelea şi de care trup s-au sfinţit.

Basilica „Sfântul Petru în Lanţuri” (San Pietro in Vincoli), cunoscută şi sub numele de Basilica Eudossiana, a fost construită între anii 432-440, sub pontificatul papei Sixtus al III-lea (433-440), peste o construcţie mai veche, pe colina Esquilin, în cartierul Monti de astăzi. Biserica anterioară fusese dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel și se prăbușise. Cea nouă a fost destinată să adăpostească lanţurile cu care fusese legat Sfântul Petru la Ierusalim, lanţuri venerate ca relicve.

Construirea catedralei San Pietro in Vincoli se datorează generozităţii unei doamne de la curtea impe­rială, Licinia Eudoxia, fiica lui Theodosius cel Tânăr şi soţia împăratului Valentinianus al Ill-lea. Mama sa i-a trimis lanţurile dăruite de patriarhul Ierusalimului, care îi serviseră lui Irod pentru a-l încătuşa pe Sfântul Petru. Pentru ca să le păstreze, tânăra Eudoxia a înălţat această catedrală, care a fost numită San Pietro in Vincoli.

Conform unei legende, atunci când Licinia Eudoxia, în prezenţa papei Leon I, a apropiat lanţurile sale de cele ce serviseră la legarea sfântului în închisoarea Mamertina de la Roma, acelea două s-au sudat miraculos. Lanţurile sunt păstrate într-un relicvar sub altarul principal al sacristiei.