Tradiţia spune că această icoană a Maicii Domnului a venit singură în Mănăstirea Marea Lavră şi s-a aşezat în catapeteasma bisericii mari. În jurul anului 1300, ea a fost aşezată în strana arhierească. Acolo se afla şi atunci când Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Ioan Cucuzel.

Sfântul Ioan se nevoia în Chilia Sfinţilor Arhangheli, aflată în preajma mănăstirii, şi venea la biserică numai în duminici şi sărbători, ca să cânte la strană. Odată, în Sâmbăta Acatistului, în vreme ce cânta cu multă umilinţă şi o slavoslovea pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, aceasta i-a stat înainte şi i-a dat un ban de aur, spunându-i: „Bucură-te, Ioane, fiul meu! Cântă-mi şi eu nu te voi părăsi!”. Altă dată, Maica Domnului i-a vindecat cangrena pe care o avea la picioare din pricina îndelungatei stări în picioare din timpul privegherilor.

A doua arătare s-a făcut înaintea Sfântului Grigorie Domesticul care, ca şi Sfântul Ioan Cucuzel, era psalt. Patriarhul Calist hotărâse ca la Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare să se cânte Axionul „De tine se bucură…”, în loc de obişnuita cântare „Cuvine-se cu adevărat…”. Dar succesorul său, Patriarhul Filotei, a anulat hotărârea înaintaşului lui şi a poruncit să se cânte „Cuvine-se cu adevărat”, ca la toate Sfintele Liturghii de peste an, fiind o cântare mai scurtă.

Cu toate acestea, la vecernia Botezului Domnului, de faţă fiind Patriarhul Grigorie al Alexandriei, Sfântul Grigorie a cântat după vechea rânduială, „De tine se bucură”. Îndată după aceasta, Maica Domnului i s-a arătat şi Cuviosului Grigorie, precum odinioară Sfântului Ioan Cucuzel, i-a dăruit şi lui un galben de aur, şi i-a zis: „Recunoscătoare îţi sunt pentru cântarea ce aduci cinstirii mele”. De la această slăvită minune s-a hotărât ca la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare totdeauna să se cânte în cinstea Maicii Domnului cântarea „De tine se bucură”.

Această icoană a săvârşit şi săvârşeşte încă şi acum multe minuni. De multe ori a izbăvit mănăstirea de la incendiu, iar în 1755 a apărat-o de un atac al piraţilor.

În 1826 icoana a fost dusă în Paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, aflat la intrarea în Marea Lavră. Cu ocazia sărbătorilor importante, în ajun de Crăciun, de Paşte sau în ziua de pomenire a Cuviosului Atanasie, icoana este mutată cu cinste în katholikon.