Alții susțineau că aici este locul unde S-a întâlnit Mântuitorul cu cele două surori, care ieșeau în calea Lui să-I spună de moartea fratelui lor, Lazăr. Biserica mănăstirii este foarte curată, recent restaurată și plină de bună mireasmă. Ne închinăm, însoțiți de un arhimandrit grec, duhovnicul mănăstirii. În absida din dreapta se vede o bucată mare de stâncă, adusă de la mormântul Sfântului Lazăr. Hramul bisericii este „Învierea lui Lazăr”. Un miros deosebit de smirnă și arome ne îmbie la reculegere și rugăciune.

Aici era casa Martei și a Mariei. Aici a poposit de atâtea ori Domnul cu ucenicii Săi. Aici a mâncat, S-a odihnit, Și-a potolit setea, a făcut minuni și a mângâiat multe suflete suferinde ale oamenilor. Aici a dojenit Mântuitorul pe Marta pentru că se îngrijea prea mult de cele pământești. Aici a lăudat Domnul pe Maria, care iubea mai mult rugăciunea și hrana cea cerească decât pe cea trupească. Aici a împăcat Hristos pe Marta cu Maria, materia cu duhul, munca cu rugăciunea, grija de cele pământești cu grija pentru cele duhovnicești, cum spune atât de frumos în Sfânta Evanghelie: Și pe când mergeau ei, Iisus a intrat într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Maria se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Și răspunzând Domnul, i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești. Dar un lucru trebuie, căci Maria și-a ales partea cea bună care nu se va lua de la ea (Luca 10, 38-42).

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, dă-ne osârdia Martei pentru slujirea aproapelui și râvna Mariei pentru rugăciune, pentru biserică, pentru a zăbovi la picioarele Tale, mai ales în timpul Sfintei Liturghii. Dă-ne milă de săraci și călători, dă-ne râvnă pentru Hristos și pentru slujitorii Lui care vestesc Evanghelia mântuirii în lume. Și ne ajută, Mântuitorule Bune, să nu ne lăsăm robiți de grijile cele trecătoare, ci să ne alegem partea cea bună, adică rugăciunea, milos-tenia și grija pentru mântuirea sufletului, care nu se va lua niciodată de la noi. După ce sărutăm Sfântul Jertfelnic și piatra care a văzut pe Hristos și pe Lazăr înviat, aprindem trei lumânări și ieșim în curtea mănăstirii. Părintele duhovnic ne invită la masă și ne servește o mică gustare, după tradiția sfintelor mironosițe Marta și Maria. Ne mărturisește că aici viețuiesc zece călugărițe, că au o grădină frumoasă de măslini, că săvârșesc zilnic slujbele după rânduială și că vin mulți pelerini. Înainte de plecare ne miruiește cu untdelemn plin de aromate și luăm aghiasmă în amintirea Sfântului Lazăr și a celor două surori. La urmă, părintele adresează cuvinte de apreciere pentru Biserica și țara noastră, pe care a vizitat-o în ultimii ani împreună cu patriarhul Ierusalimului, Benedict.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 267-268)