Omul duhovnicesc gândește duhovnicește; nădejdea lui este ca, vreodată să ajungă a auzi bucuria îngerilor pentru un păcătos care se pocăiește (Luca 15, 10), iar acest păcătos este el însuși. Așa trebuie să simți, și în nădejdea aceasta să lucrezi, pentru că Domnul ne-a dat porunca de a fi desăvârșiți precum Tatăl vostru Cel ceresc, desăvârșit este (Matei 5, 48), și să căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui (Matei 6, 33). De aceea: nu îți da răgaz, nici tihnă până ce nu nimicești acea parte din tine ce se supune poftelor firii trupești.

(Tito Colliander, Calea Asceților, tradusă de părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 15)