Practici duhovnicești care țin familia unită

Căsătorie

Practici duhovnicești care țin familia unită

    • Practici duhovnicești care țin familia unită
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Împărtășirea împreună cu regularitate are un mod de a reseta în mod constant dinamica relației la „pace” înainte ca lucrurile să scape de sub control. Împărtășirea cu Sfânta Euharistie capătă o dimensiune suplimentară de iubire și unitate atunci când familia realizează acest lucru împreună. Se pot spune lucruri asemănătoare și despre alte practici duhovnicești, cum ar fi rugăciunea, celebrarea sărbătorilor și ținerea posturilor, citirea și discutarea cărților duhovnicești, și așa mai departe.

Prima și cea mai importantă sarcină în calitate de soț sau soție (și mai târziu ca părinte) este menținerea propriei unități personale cu Hristos. Nu faceți asta numai pentru dumneavoastră, ci și de dragul soțului sau soției și al copiilor voștri.

Există multe resurse despre modul în care să menținem această viață creștină sinceră, deci aici vom enumera pur și simplu instrumentele principale care sunt utile în acest scop și le vom lega în special de căsnicie.

Sfânta Scriptură este Dumnezeu Care Se descoperă pe Sine nouă, astfel că a citi Biblia împreună și a discuta învățăturile sale cu partenerul dumneavoastră este un obicei extraordinar, care ar trebui început cât mai devreme posibil în relație. Înțelegeri și aplicații noi și minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu vor fi găsite atunci când o citiți prin experiența și ochii altei persoane. Responsabilitatea vine în urma participării împreună la exercițiul referitor la cât de bine sau cât de rău ați aplicat principiile Bibliei.

Rugăciunea este descoperirea voastră înaintea lui Dumnezeu. Încurajăm fiecare cuplu nou căsătorit să stabilească un timp de rugăciune în comun în fiecare zi. Nu trebuie să fie elaborată sau lungă. Poate să însemne ca fiecare să spună o scurtă rugăciune din inimă sau să rostească Rugăciunea Domnească într-un singur glas, unul lângă celălalt. Această practică aduce multe beneficii. De exemplu, este greu să rămâneți supărați unul pe celălalt atunci când trebuie să stați în fața Marelui Judecător, care ne-a învățat că, dacă dorim să ni se ierte păcatele noastre, trebuie mai întâi să iertăm păcatele celorlalți (Matei 6, 14).

Am cunoscut cupluri care insistau în fiecare noapte nu numai să se roage împreună, ci să facă și o plecăciune în fața celuilalt și să-și ceară iertare în cazul care a greșit în vreun fel de-a lungul acelei zile. Cu toții păcătuim. Cu toții facem greșeli. Este mult mai bine să aveți o atmosferă de iertare într-o relație decât o atmosferă în care să purtați în mod constant ranchiună. Amintiți-vă că, chiar dacă astăzi ați avut dreptate, într-o bună zi veți avea nevoie chiar dumneavoastră înșivă să fiți iertat.

Atunci când vor apărea copiii, nu va fi o metodă mai bună să îi învățați să aibă o viață de rugăciune, decât practicând-o împreună cu ei. Copiii învață mult mai mult din ceea ce văd că faceți și din ceea ce fac ei înșiși, decât din ceea ce li se spune să facă.

Participarea împreună la Sfintele Taine este, de asemenea, o reflecție importantă a angajamentului nostru comun față de Hristos și a unirii cu El. Pentru a putea primi Sfânta Euharistie, trebuie să fim împăcați unul cu celălalt. Împărtășirea împreună cu regularitate are un mod de a reseta în mod constant dinamica relației la „pace” înainte ca lucrurile să scape de sub control. Împărtășirea cu Sfânta Euharistie capătă o dimensiune suplimentară de iubire și unitate atunci când familia realizează acest lucru împreună.

Se pot spune lucruri asemănătoare și despre alte practici duhovnicești, cum ar fi celebrarea sărbătorilor și ținerea posturilor, închinăciunile, cântarea imnelor, citirea și discutarea cărților duhovnicești, urmarea calendarului Bisericii de prăznuiri, pelerinaje, slujirea altora și așa mai departe. Toate aceste practici duhovnicești ne ajuta să ne înțelegem și sa ne cunoaștem mai bine și să ne simțim mai aproape unul de celălalt. Acestea adună oamenii în jurul lui Hristos, apropiindu-i unul de celălalt, în timp ce fiecare se mută în mod individual spre centru, care este Hristos.

(Pr. Antonios Kaldas, Ireni Attia, Doi devin una: ghid creștin ortodox pentru logodnă și căsnicie, Editura Doxologia, Iași, 2020, pp. 120-121)