Suntem într-un muzeu cu opere de artă renumite. Trei oameni cercetează sala și lucrările expuse: unule este artist, altul economist, iar celălalt un infractor.

Artistul, fascinat de operele expuse, visează la propria faimă ce dorește să și-o construiască. Economistul face calcule despre cât s-ar putea câștiga din vânzarea exponatelor. La rândul său, infractorul studiază atent detaliile sistemelor de siguranță, pentru a vedea cum se poate organiza mai bine furtul.

Avem, așadar, trei oameni, o singură realitate și trei perspective ale acestei unice realități, perspective date de protagoniștii noștri imaginari.

Săptămâna trecută, mai precis pe data de 20 martie, ora 17.00, a avut loc la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, dezbaterea publică pe tema Embrionul – persoană umană sau produs de concepție?

Dezbaterea organizată de Asociația Familia Tradițională din Iași, alături de Colegiul Național al Asistenților Sociali – Sucursala Teritorială Iași, Asociația Studenților Mediciniști din Iași și Asociația Studenți pentru Viață din București, a avut invitați de seamă: Prof. Dr. Mircea Onforiescu, Prof. Dr. Maria Stamatin, Pr. Prof. Dr. Gheorghe Popa, Prof. Dr. Vasile Astărăstoae, Conf. Dr. Ovidiu Gavrilovici.

În afară de domnul Onofriescu, toți invitații au fost prezenți în fața unei aule pline, cu participanți nu doar din Iași, ci și din alte orașe, ba chiar și din Republica Moldova. Oameni care au venit special pentru acest eveniment și care au fost, în final, pe deplin mulțumiți de cele ce au auzit. Mai mult, la sfârșit, specialiștii au fost solicitați să meargă pentru astfel de dezbateri și în alte orașe.

A doua zi, pe 21 martie, a fost organizat de către Departamentul Pro Vita al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, un marș dedicat copilului nenăscut. Pus sub numele Fiecare viață e un dar, evenimentul a făcut parte din acțiunea națională (peste 70 de orașe din toată țara implicate) ce dorește să atragă atenția asupra frumuseții vieții, în orice stadiu de dezvoltare ar fi. În jur de 2.000 de oameni au ieșit în stradă la Iași, pentru a-și arăta susținerea față de cauză.

Fiind prezent la ambele evenimente, am putut vedea pe viu atmosfera, reacțiile, entuziasmul. Iar acestea au fost nici slabe, nici episodice.

Pe cât de mulțumitoare a fost experiența live, pe atât de dezamăgitor a fost ecoul în spațiile media. În afară de canalele Bisericii, care au prezentat amplu și corect, afară de câteva precizări lapidare în alte surse, evenimentele au fost trecute cu vederea sau prezentate în derizoriu. Vă dau un exemplu: în Iași, „doar câteva zeci de persoane au ieșit la un marș pentru viață”.

În primul rând, nu au fost câteva zeci, ci peste două mii. E drept că ne putem juca cu vorbele: în loc să vorbim de  un milion de persoane, putem spune că au fost doar câteva zeci de zeci de zeci de persoane. Depinde ce vrem să arătăm.

În al doilea rând, oamenii nu au ieșit împotriva avortului, ci au ieșit pentru viață. Nu au ieșit să pună pe nimeni la zidul infamiei sau să priveze pe cineva de nu știu ce drepturi, ci să promoveze firescul și frumosul. Nu au ieșit oameni depășiți de realitate și de vremuri, ci foarte mulți tineri.

Au ieșit, între altele, să o asculte pe Andreea, studentă în anul al II-lea la Psihologie. Intenționat spun că au venit să o asculte și nu să o vadă, deși era prezentă în mulțime, pentru că această minunată tânără nu putea sta în picioare, fiind în scaunul cu rotile. De ce în scaun? Pentru că este o persoană cu dizabilități. Știți ce a spus Andreea? Că mama ei (aflată lângă scaun, înlăcrimată) a fost sfătuită de toți, să avorteze pentru că „nu va ieși nimic din acest copil”. Ei bine, nimicul acesta de copil a ieșit în stradă să ne spună cât de frumoasă este viața, chiar și în scaunul cu rotile. Că tot iadul din viața ei nu l-au reprezentat picioarele neputincioase, ci remarcile crude ale celor sănătoși, remarci care au biciuit-o cu invective gen handicapato! Că tocmai de aceea a ales Psihologia, pentru a înțelege ce mecanisme întunecate ne fac pe noi, oamenii sănătoși, să fim atât de bolnavi sufletește.

Că mesajul pro viață este legat și de avort, e clar. Opusul vieții este uciderea, numită în acest caz avort. Altfel, nu am mai fi discutat în dezbaterea publică despre embrion ca persoană și limitele avortului electiv sau ale termenului de declarare drept persoană a unui copilaș decedat. Știți ce a declanșat o astfel de dezbatere? Exact o astfel de situație: părinți care și-au pierdut copilul de 24 de săptămâni, copil născut viu, botezat, dar pe care nu puteau să-l ia acasă spre înmormântare, fiindcă nu avea încă 28 de săptămâni. Ceea ce, conform limitelor legale era un simplu țesut inert, pentru ei era copilașul lor mort.

Și în cazul acestor evenimente depinde de perspectivă, de ceea ce vor ochii noștri să vadă. Putem arăta că oamenii ies împotriva avortului, dar la fel de bine, putem arăta că cea mai autorizată voce a Bioeticii, profesorul Astărăstoae, a spus că nu există nicio justificare științifică a limitelor avortului electiv. Că limitele sunt impuse nu de vreun principiu etic, ci de cel care este mai vocal. Poți vedea doar zeci de oameni în loc de mii sau poți vedea oamenii ce vin de peste graniță, pentru a asista la un astfel de eveniment. Rămâne doar de văzut cu cine ne identificăm: cu artistul, cu economistul sau cu infractorul.