Sunt convins că vă amintiți că în zilele trecute v-am prezentat un volum de gânduri la Pandemie al Părintelui Iuliu-Marius Morariu, ieromonahul Maxim, una dintre cele mai atente voci ale culturii teologice tinere, foarte tinere. Am descris atunci unde activează, cum a dezvoltat o frumoasă activitate de cercetare și în ce mod comunică – prin emisiuni radio, jurnalism cotidian și carte – preocupările sale creștinilor de astăzi. Nu doar ortodocși, sunt convins.

De data aceasta vă propun ca din cele peste 26 de volume publicate, editate ori coordonate, să reținem unul care mie mi-a umplut, a câta oară, sufletul de nădejde pentru teologia românească: Iuliu-Marius Moraru, Repere ale autobiografiei spirituale din spațiul ortodox în secolele XIX și XX. Ioan de Kronstadt, Siluan Athonitul și Nicolae Berdiaev (Editura Lumen, Iași, 2019, 535 pg, colecția Dimensiuni Culturale). Sobrietatea scrisului, cheia abordării unei astfel de tematici ne aduce dinainte o carte matură, atentă, copleșitor argumentată și cu tonusul scriiturii. Vă invit să parcurgem reperele ei de cuprins pentru că, firesc, nu e o carte de povestit. Mi-a adus aminte de izvoarele limpezi de pe lângă râuri, „borcuturile” cu fire năvalnic cuminte ale copilăriei mele, cele care te ajută să ieși din sete și să rămâi cuplat la frumusețea și adâncimea... râului. Cartea aceasta te obligă la alte și alte căutări.

Dar, revenind la Cuprins, iată-l: Introducere (pp. 13-36), 1. Precizări terminologice ( pp. 37-70); 2. Repere istorice ale autobiografiei spirituale din spațiul creștin (Sfântul Apostol Pavel- fondator al scrisului la persoana întâi în spațiul creștin; Evoluția genului de la Sfântul Apostol Pavel la Sfântul Ioan de Kronstadt- repere cronologico-teologice, pp. 71- 149); 3. Jurnalul Sfântului Ioan de Kronstadt ca reper al autobiografiei spirituale din spațiul ortodox în secolele XIX și XX (Introducere; Sfântul Ioan de Kronstadt- repere bio-bibliografice; Jurnalul Sfântului Ioan de Kronstadt și relevanța lui pentru spiritualitatea răsăriteană; Considerații generale; Însemnările personale ale Sfântului Ioan de Kronstadt-conținutul și relevanța lor teologică; Concluzii, pp. 151- 265); 4. Însemnările mistice ale Sfântului Siluan Athonitul și relevanța lor pentru autobiografia spirituală din spațiul ortodox (Sfântul Siluan Athonitul- repere biografice; Jurnalul mistic al Sfântului Siluan Athonitul și relevanța lui pentru spiritualitatea răsăriteană, pp. 266- 367); 5. Autobiografia spiriituală a lui Nicolae Berdiaev și relevanța pentru teologia contemporană (Considerații introductive; Nicolae Berdiaev (1874-1948)- repere bio-bibliografice; Memoriile lui Nicolae Berdiaev și relevanța lor pentru teologia contemporană; Relevanța teologică a autobiografiei spirituale a lui Nicolae Berdiaev; Concluzii, pp. 369-423). Concluziile generale (pp. 425-434) și o Bibliografie Generală consistentă (pp. 435-500) întregesc un parcurs atent, minuțios și roditor prin metodă și conținut. Prefața – care aparține IPS Arhiepiscop Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului – descoperă și parcursul din interior al volumului, efortul prin care autorul a repus în valoare biografii și oameni pentru a înțelege, a câta oară, că teologia este despre Dumnezeu, dar este pentru omeni.

Un exercițiu reflexiv constant, o metodă de investigare unitară și remarcatul de noi deja stil de scriitură vie, fac din Părintele Maxim un autor care merită urmărit și citit. Dovedind că actul de cultură teologică înseamnă și comunicarea cu smerenie și discreție profesională a celor acumulate.

Sursa text și foto: tribuna.ro