Iată-ne în curtea Schitului românesc Prodromu! Părinţii trag clopotele de bucurie și ne întâmpină în poartă. Ne sărutăm în Domnul cu lacrimi de emoție pe obraji. Apoi lăsăm bagajele și ne închinăm în biserică, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită Prodromiţa. După ce mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns cu bine până aici, cântăm troparul Sfântului Ioan Botezătorul — patronul schitului —, și axionul Maicii Domnului, ocrotitoarea Sfântului Munte.

Părinţii noștri, în frunte cu protosinghelul Petroniu Tănase, egumenul schitului, ne conduc la arhondaric, apoi luăm masa împreună cu obştea la trapeză. Suntem douăzeci de călugări români și câțiva părinți greci athoniţi. O masă duhovnicească plină de bucurie și dragoste. Un părinte citește din Viețile Sfinților. La urmă părintele Cleopa rostește un cuvânt de laudă lui Dumnezeu și de mulţumire Maicii Domnului că ne-au învrednicit să ajungem în Sfântul Munte. Apoi mângâie pe părinții noștri athoniţi cu alese cuvinte de îmbărbătare și dulce sfătuire. Majoritatea sunt ucenicii sfinţiei sale, pe care atât de mult l-au dorit și l-au așteptat.

„Părinții mei iubiți — spune el, cei mai mulţi sunteţi fiii sufletești ai Mânăstirii Sihăstria din Moldova. Acolo v-aţi nevoit în anii tinereții. Acolo v-ați format. Iată însă că v-a adus Dumnezeu aici, la Athos, în grădina Maicii Domnului. Aici aţi venit să vă desăvârșiţi! Acolo v-ați logodit cu Hristos prin călugărie, iar aici ați venit să vă uniți deplin cu Hristos prin marele și îngerescul chip al schivniciei și prin faptele bune. Acolo ați început urcușul duhovnicesc. Și aici îl săvârșiţi. În țară ați făcut o călugărie mai mult misionară. Ați stat mereu în faţa credincioşilor, v-ați rugat pentru oameni, ați sfătuit pe alții, aţi spovedit mireni, ați mângâiat pe cei bolnavi, aţi săvârșit cele sfinte și v-aţi jertfit pentru alţii. Pentru că aceasta este chemarea și acesta este rolul monahismului românesc din început: ajutând la mântuirea altora, să-și mântuiască și monahii sufletele lor, după cum spune Sfânta Scriptură: „Mântuind, mântuiește-ți sufletul tău”.

Aţi venit în Athos sa va jertfiți prin rugăciune pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru mântuirea sfinţiilor voastre. Deci bucurați-vă, părinţilor, că sunteţi aici în casa lui Dumnezeu și în gradina duhovnicească a Maicii Domnului. Acolo eram mai mulți împreună și ne întăream unii pe alţii, prin sfătuire și prin rugăciune. Aici sunteți mai departe de noi, dar fiind lipsiți de grijile pământești, sunteți mai aproape de Dumnezeu, aveți mai mult timp de rugăciune și cugetare la viața cea veșnică. Iubiţi Muntele Athos, că aici s-au nevoit mii și mii de sfinţi cuvioşi, călugări, sihaștri, asceţi și mari lucrători ai rugăciunii lui Iisus. Preţuiţi Muntele Athos, că aici este stăpână și stareță Maica Domnului, împreună cu cetele cuvioşilor părinți athoniţi. Aici sunt cele mai multe sfinte moaște din toate țările ortodoxe și cele mai renumite icoane făcătoare de minuni. Athosul este patria monahismului și lauda Ortodoxiei. Aici se nevoiesc și astăzi atâția monahi și se fac cele mai frumoase slujbe. Aici se săvârșește Sfânta Liturghie zilnic în atâtea mânăstiri, schituri, chilii și paraclise și în fiecare noapte stau toţi călugării la rugăciune până dimineața. Pentru aceea Muntele Athos se numește „Sfântul Munte”, căci este un munte al rugăciunii neîncetate, al cugetării, al smereniei și al jertfei, în care se laudă Dumnezeu mai mult ca oriunde. Și ne bucurăm că avem și noi, românii, 40 de călugări în Athos, care slăvesc permanent pe Prea Sfânta Treime și se roagă pentru noi și pentru lume. Privegheaţi deci și va rugați neîncetat, căci rugăciunea este cea dintâi virtute care naște pe celelalte și duce la despătimire și desăvârșire. Rugaţi-vă pentru noi, rugaţi-vă pentru ţară, rugaţi-vă pentru toată lumea. Să ne rugăm unii pentru alții, căci aceasta este legătura dragostei în Hristos. Rugăciunea, tăcerea, păzirea de gândurile rele, postul, privegherea și smerenia inimii îl fac pe călugăr desăvârșit. Iubiți aceste virtuți, căci pentru aceasta ați luat chipul îngeresc fi ați venit în Sfântul Munte. Cugetarea morții să nu vă părăsească niciodată, răbdarea în ispite să nu vi se împuțineze, blândețea inimii să o iubiți permanent, împreună cu citirea Sfintei Scripturi fi a Sfinților Părinți.

Câte pagini de aur nu s-au scris aici de către cuvioşii părinți athoniți! Iubiți înfrânarea simțirilor, iubiți citirea, cântarea la strană și cântarea psalmilor, căci cântarea de laudă lui Dumnezeu, adică doxologia, este lucrul îngerilor. Iubiți hainele cele smerite și viaţa fără de griji pământești. Nu vă îngrijiți mai mult decât cei din lume pentru îmbrăcăminte și hrană, pentru trup fi pentru cele trecătoare. Iubiți smerenia lui Hristos. Fiți filosofi duhovnicești, mai ales sfințiile voastre care stați aici în Sfântul Munte. Va avea grijă Maica Domnului să vă trimită aici toate cele necesare, fără multă osteneală. Numai să vă rugați neîncetat Iui Dumnezeu, cu credinţă și dragoste, îngrijindu-vă de mântuirea sufletului. Iubiți tăcerea în locul multei vorbiri, căci tăcerea este de aur și este mama rugăciunii. Iubiți smerenia și blândețea lui Hristos. Fețele și inimile sfinţiilor voastre să strălucească de bucurie duhovnicească și să reverse pacea Duhului Sfânt și peste alții. Ce este mai urât înaintea lui Dumnezeu decât să vezi călugăr mândru, iubitor de averi și mânios? Călugărul este mai mult decât toți chip al îngerului, cetățean al cerului, vas al Duhului Sfânt, icoana a bunătăţii desăvârșite pe pământ și omul lui Dumnezeu! Așa vă doresc să ajungeți toţi. Să imitați pe îngeri și să fiți de pe pământ cetăţeni ai cerului şi fii ai lui Dumnezeu după dar. Aici în Athos aveţi toate condiţiile să duceţi o viață de sfinţenie!

Aici în Athos nu aveți mamă și tată. Aici nu aveţi rude, nici nu are cine vă vizita și mângâia. Dar de vă veți ruga din inima lui Dumnezeu, cu smerenie și răbdare, veți dobândi darul lacrimilor și nu vă vor putea stăpâni întristarea, mândria și gândurile cele rele, căci mâna Domnului vă va umbri și sfinții îngeri vă vor mângâia. Când se va atinge harul Duhului Sfânt de sfințiile voastre și se va uni mintea cu inima prin rugăciune, atunci veţi deveni cei mai fericiţi oameni. Și nimic din cele trecătoare nu vă va mai trebui.

Dar mai presus de toate să trăiţi în unire și dragoste, căci iubirea creștină este treapta cea mai înaltă a desăvârșirii; care cuprinde toate faptele bune. Iubiți din inimă pe Hristos; iubiți și pe oameni. Rugaţi-vă pentru lume și vărsaţi lacrimi de bucurie, căci ați aflat cea mai înaltă cale de mântuire. Să ardă inimile sfinţiilor voastre pentru dragostea lui Hristos, pentru slujbele Bisericii, pentru citirea și cântarea duhovnicească, pentru privegherile de toată noaptea și pentru toată fapta bună.

Iubiți până la jertfă pe Dumnezeu, iubiți fără deosebire pe toţi oamenii, căci toţi sunt zidiți după chipul Lui. Cu nimic nu veţi putea arăta dragostea sfinţiilor voastre pentru oameni, de aici din Sfântul Munte, decât prin rugăciune. Rugaţi-vă pentru întărirea dreptei credinţe în lume, pentru alinarea tuturor suferințelor care apasă inimile oamenilor. Rugaţi-vă pentru Biserică, să-i dea Dumnezeu păstori și povăţuitori tari în credință și plini de Duhul Sfânt. Rugaţi-vă pentru țară în sânul căreia v-ați născut. Rugați-vă pentru țara în care trăiți acum. Rugați-vă şi pentru mine păcătosul şi trăiţi în unire și dragoste unii cu ații. Numai așa se va dovedi că Muntele Athos este un munte sfânt, unic pe tot pământul dacă veţi trăi aici în desăvârșită dragoste unii cu alții, fără deosebire de neam și de limbă, și dacă vă veţi ruga neîncetat. Atunci Muntele Athos se va numi cu adevărat Muntele Iubirii și al Rugăciunii, rai duhovnicesc pe pământ. Pentru că aici călugării laudă neîncetat pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea cea de-o-ființă și nedespărțită. Amin”.

Sună clopotele de Vecernia mare în tot Muntele Athos! Este sâmbătă. Slujim în sobor, cinci preoți și doi diaconi. Părintele Cleopa este protos. La strană se cântă frumos, din inimă. Monahii români sunt apreciaţi aici ca buni protopsalți. Cântăm cu toții „Lumină lină” și prochimenul mare — „Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu, Care faci minuni!”. În continuare cântăm „Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; ca văzură ochii mei mântuirea Ta...”. Și încheiem slujba, după rânduială.

În asfinţitul soarelui ne plimbăm în jurul schitului. Priveliștea este dumnezeiască. Sus se înalță muntele Athos, cu vârful spre cer, scânteind în razele amurgului. Jos se întinde Marea Egee, legănându-și valurile albastre spre orizonturi nedeslușite, iar între munte și mare se înalță în tihna Schitul Prodromu. Câtă măreţie în această priveliște unică! Cât de mult te înalță sufletește Athosul cu liniştea, cu slujbele și cu așezarea lui! Iată pentru ce și l-au ales călugării ortodocși drept patrie pământească!

Rând pe rând se adună sihaștri români și greci la Prodromu. Vin și trei părinți proiestosi greci de la Marea Lavra, în frunte cu arhimandritul Filip, proegumenul mânăstirii. La noapte se va oficia tunderea în monahism a unui rasofor român, în cadrul Utreniei. Apoi se va săvârși Sfânta Liturghie cu un sobor de preoți români și greci.

Ne retragem la arhondaric pentru odihnă, dar încă nu putem adormi. Din mare a răsărit luna. Razele sale își revarsă lumina peste valuri și se odihnesc pe vârful Athosului. O linişte adâncă se lasă peste schit, peste văzduh, peste Athos. Pustnicii din munte or fi aţipit și ei în colibele lor, obosiți de metanii și veghe. Numai murmurul mării se aude departe.

Frumoasă așezare are Prodromu! Primele raze de lună peste el se revarsă întâi. Primul răsărit de soare de aici se vede întâi. Primele adieri de vânt peste Prodromu se lovesc. Aici este poarta vânturilor. Aici este țara sihaștrilor celor mai numeroși din Sfântul Munte. Putem spune că de aici, de la capul muntelui, începe Athosul, începe monahismul în Athos. Aici s-a nevoit în peșteră Cuviosul Atanasie al Athosului. Aici păștea caprele Sfântul Ioan Cucuzel. Aici s-au nevoit mării sfinți ai Athosului: Grigorie Sinaitul, Maxim Kavsocalivitul și Nil Athonitul. Aici a pustnicit 20 de ani cuviosul Nifon, fondatorul schitului românesc Prodromu. Aici a cântat ca un înger acum 80 de ani marele nostru protopsalt, schimonahul Nectarie. Aici s-a născut monahismul în Athos și apoi s-a revărsat spre vest către coada muntelui, răspândindu-și influența binefăcătoare către toate ţările ortodoxe.

Ce frumos este Prodromu învăluit în linişte și singurătate! Parcă vedem pe Sfântul Ioan Botezătorul stând la ţărmuri și învăţând pe cuvioşii călugări meșteșugul luptelor duhovnicești împotriva duhurilor răutății. Cu aceste gânduri de taină adormim în pacea Domnului.

(Protosinghel Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, pp. 384-388)