Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu

Locuri de pelerinaj

Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu

    • Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu
      Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu/ Foto: pr. Silviu Cluci

      Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu/ Foto: pr. Silviu Cluci

    • Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu
      Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu/ Foto: pr. Silviu Cluci

      Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu/ Foto: pr. Silviu Cluci

    • Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu
      Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu/ Foto: pr. Silviu Cluci

      Turnul-Arsana al Mănăstirii Caracalu/ Foto: pr. Silviu Cluci

Lângă arsanaua de astăzi a Mănăstirii Caracalu, pe o stâncă la 15 metri deasupra mării, se înalţă vechiul turn al mănăstirii, unul dintre cele mai frumoase din Sfântul Munte.

Realizat în perioada post bizantină, Turnul are o înălţime de 21,6 m şi o bază aproape pătrată, de 7,25x7,30 m. Este construit din pietre mari neprelucrate şi dintr-un mortar foarte tare. Din interiorul lui nu se păstrează nimic.

Întăritura de apărare a fost adăugată în 1534, cu cheltuiala voievodului Petru Rareş. De pe inscripţia în marmură din partea de apus aflăm că în timpul egumenului Ghermanos, „Eu, Petru voievod/ Ioasaf monahul, ctitor/ Siropulos Dionisios, hagiul şi mai-marele meşterilor, anul 1534, s-a săvârşit turnul şi zidul de apărare”. Urmele arhitecturale arată că interiorul turnului a fost acoperit şi avea paraclis, trapeză şi chilii.

Tradiţia spune că voievodul Petru l-a trimis cu mulţi bani pe marele său spătar ca să înnoiască Mănăstirea Caracalu, însă cu banii primiţi acesta a ridicat numai zidul de apărare al turnului de la mare.

Când voievodul s-a înştiinţat de aceasta, s-a mâniat foarte tare pe marele spătar. Acesta, pentru a-şi scăpa capul, a făgăduit voievodului că va înnoi mănăstirea cu banii lui. Atunci voievodul l-a iertat, după care amândoi au plecat în Sfântul Munte şi s-au făcut monahi primind numele de Pahomie.

(Foto) Turnuri athonite