Un om smerit, pe nume Ioan cel desculţ, din satul Poceaev, a văzut odată pe Maica Precista stând pe o stâncă, iar în apropierea ei se afla şi un pustnic care locuia într-o chilie săpată în acea stâncă.

Acel pustnic a spus lui Ioan desculţul şi copiilor care păşteau oile în acel munte, cum Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stând pe acea stâncă, a rămas imprimată în piatră urma paşilor sfinţiei sale, în care întotdeauna se află apă curată, cu care se tămăduiesc tot felul de boli.

Pe această stâncă s-a zidit o Biserică Albă, iar lângă biserică este o mănăstire mare înconjurată peste tot cu ziduri, care mănăstire se cheamă: „Lavra Poceaev”, satul Poceaev.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Minunile Maicii Domnului, Editura Agapis, 2001, p. 198)