— Ce fapte bune se cuvine să facă un călugăr ca să dobândească din belşug nădejdea mântuirii?

— „Să ştii să aduci pe Duhul Sfânt în tine”, spune sfântul Serafim de Sarov. Nu atât faptele noastre bune ne pot mântui sufletele, cât harul şi mila lui Dumnezeu care ni se dau de sus pentru curăţirea sufletului nostru de tot păcatul şi mai ales de ură faţă de aproapele nostru. Să-L iubeşti din inimă pe Dumnezeu şi să iubeşti pe toţi oamenii, neapărat. Iată condiţia unică şi cea dintâi a mântuirii noastre. Să nu-1 vorbeşti de rău, în tine, pe fratele tău şi mai ales în afară de tine. Rămânând în această bucurie şi mireasmă a iubirii totale, nici celelalte fapte cu chip frumos nu rămân neîmplinite în noi, cu darul lui Hristos. Despre aceasta ne va întreba Mântuitorul mai întâi şi la judecata cea din urmă: „De ce n-ai iubit, dacă ai purtat numele Meu în îndoiala vieţii tale? De ce ai speculat iubirea altora, acoperindu-ţi păcatele tale şi de ce ai dispreţuit pe cel neînsemnat, sărac, sau suferind, când Eu, însângerat, scuipat şi bătut în cuie. am zis: „poruncă nouă vă dau vouă, să vă iubiţi unul pe altul”? De ce v-aţi întors faţa de la fratele vostru şi nu l-aţi miluit, ca să-1 scăpaţi de ruşinea de a sta cu mâna întinsă?”. (...)

— Ce rugăciuni recomandaţi călugărilor şi mirenilor?

— Pe lângă cele din biserică, la care trebuie să participăm cât mai regulat, mă gândesc mai mult la ceva permanent. Nu atât la înşiruiri de cuvinte, cât mai ales la a te menţine într-o stare de simţire interioară, de vibrare a sufletului tău. O clipă poate să fie un timp şi o suspinare poate fi o rugăciune! Avem poruncă de la Sfântul Apostol Pavel să ne rugăm neîncetat. Cu mintea, cu limba, cu inima, cu suspinul sufletului, cum putem, numai să ne rugăm mereu. Atunci va fugi şi răceala inimii, şi răspândirea gândurilor, şi descurajarea care urmează în aceste clipe, că darul Duhului Sfânt nu ne lasă sărmani, dacă stăruim, dacă iubim şi ne smerim. Iar dintre rugăciunile tradiţionale, eu recomand fiilor mei sufleteşti mai ales Paraclisul Maicii Domnului, Canonul de umilinţă, Acatistul Mântuitorului, psalmii şi rugăciunea lui Iisus. Apoi, metanii şi închinăciuni după putere, puţină milostenie și multă inimă bună, căci numai iubirea dă căldură şi aripi rugăciunii curate.

(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, 1984, pp. 444, 447-448)