Ieromonahul Dionisie din Furna (numit uneori și Agrafiotul) a fost un important iconograf grec ce a viețuit în secolul al XVIII-lea. Ele este cunoscut astăzi pentru cartea sa Manual de pictură sau Manualul zugravului. La noi, această carte este cunoscută sub numele Erminia picturii bizantine.

Erminia picturii bizantine a ieromonahului Dionisie din Furna este considerată ca fiind cea mai completă, sistematică și mai publicată dintre toate erminiile zugravilor. Cartea este o compilaţie a altor lucrări mai vechi, ce a fost alcătuită între anii 1730-1734, pe când se afla în Muntele Athos. Lucrarea a fost tradusă şi în româneşte, de mai multe ori, ultima fiind în 1979.

Manualul lui Dionisie începe cu o rugăciune către Maica Domnului, care provine dintr-un manuscris mai vechi şi pe care o rosteau toţi zugravii bisericeşti, înainte de a se apuca de pictat. Erminia continuă cu o cuvântare a lui Dionisie, după care sunt prezentate câteva îndrumări și rugăciuni pentru zugravi.

Cuprinsul erminiei este alcătuit din două părţi: una tehnică și una iconografică.

În prima parte se dau instrucţiunile tehnice privitoare la uneltele, materialele folosite în pictură (culori, uleiuri, verniuri, aur etc.) și sunt prezentate diferite tehnici de zugrăvire (pictară murală, pe lemn, pe pânză, tehnica poleirii etc.).

În a doua parte se arată pictorilor cum trebuie zugrăvite anumite subiecte, chipuri sfinte sau scene iconografice. Aceasta începe cu cele din Vechiul Testament: cete îngerești, patriarhi, prooroci, drepți, precum și principalele momente din istoria biblică.

Cartea continuă cu scenele și chipurile sfinte din Noul Testament. Începe cu sărbătorile, minunile și patimile Mântuitorului Iisus Hristos, continuă cu iconografia Maicii Domnului şi a diferitelor categorii de sfinţi (Apostoli, ierarhi, diaconi, martiri, cuvioşi şi pustnici, etc.), arătându-se cum trebuie zugrăvit chipul individual al fiecăruia.

Partea iconografică a Erminiei lui Dionisie din Furna se încheie cu capitolul „Cum se zugrăvesc bisericile”, în care se indică scenele sfinte ce trebuie zugrăvite pe fiecare perete al bisericii (programul sau tipicul iconografic), avându-se în vedere diferitele tipuri de biserici: bisericile cu şi fără turlă, bisericile cu bolţi încrucişate sau cu o singură boltă etc.

Erminia picturii bizantine a ieromonahului Dionisie se încheie cu o motivare sau justificare a zugrăvirii şi a cinstirii sfintelor icoane, ce a fost adresată iconoclaştilor.