Sfântul Disc este un obiect liturgic care are forma unei farfurii plate, din metal argintat sau aurit, având, pentru susţinere, un picior scund. Pe Sfântul Disc se așesză Sfântul Agneţ şi miridele. Ca şi celelalte obiecte de cult, Sfântul Disc este sfințit printr-o rugăciune din Molitfelnic înainte de a începe a fi utilizat pentru întâia oară.

Sfântul Disc este folosit la Sfânta Liturghie chiar din vremea apostolilor şi închipuie talgerul (vasul) pe care au fost aşezate bucatele pentru Cina cea de Taină (Marcu 14, 20). Acesta stă la proscomidiar ca şi Sfântul Potir. La vohodul mare, (ieşirea cu cinstitele Daruri din altar şi aducerea lor pe Sf. Masă, la Liturghie), Sfântul Disc este purtat de preot (cu tot conţinutul, adică miridele şi Sfântul Agneţ) şi adus pe Sfânta Masă, unde e aşezat pe Sfântul Antimis. După sfinţirea Darurilor şi după împărtăşirea preotului (preotul se împărtăşeşte la fiecare Sfântă Liturghie), Sfântul Disc, împreună cu Sfântul Potir, sunt aduse la proscomidiar şi acolo rămân până la următoarea Sfântă Liturghie.

La Proscomidie, Sfântul Agneţ simbolizează pe Mântuitorul Hristos, iar miridele pe Maica Domnului, pe sfinţi şi pe toţi cei ce sunt pomeniţi, vii sau adormiţi în Domnul. De aceea, pe Sfântul Disc avem imaginea deplină a Bisericii din cer (biruitoare) şi de pe pământ (luptătoare). Sfâtul Disc la Proscomodie (prima parte a Sfintei Liturghii) simbolizează ieslea în care S-a născut Mântuitorul, iar la Vohodul Mare (ieşirea cu Cinstitele Daruri) simbolizează locul pe care a fost aşezat Trupul Mântuitorului după pogorârea Lui de pe Crucea răstignirii. După unii tâlcuitori discul simbolizează prin rotunjimea lui, bolta cerului purtând pe Hristos, Soarele nostru duhovnicesc.