Cunoscută și sub denumirea de „Muntele Athos de Nord” sau „Marea și Cinstita Lavră”, Mănăstirea Valaam se află pe insula cu acelaşi nume din partea nordică a Lacului Ladoga, în ținutul rusesc Kareliya, pe cea mai mare insulă a unui arhipelag alcătuit din circa 50 de insulițe.

Potrivit tradiției locului, mănăstirea a fost întemeiată în anul 992 de către monahii greci Serghie și Gherman, care au venit aici atrași de liniştea locului și împinși de dorința lor de a duce o viață ascetică. Aceștia au fost canonizați de către Biserica Ortodoxă Rusă.

Fiind așezată la granița dintre Novgorod și Suedia, Mănăstirea Valaam a fost distrusă de către suedezi în repetate rânduri. În secolul al XII-lea, zona Lacului Ladoga a fost invadată de suedezi (1163-1164). Aceasta se pare că a fost prima distrugere suferită de Mănăstirea Valaam. Moaştele Sfinţilor Serghie şi Gherman au fost purtate în grabă la Novgorod, departe de orice pericol, fiind readuse la aşezământul de pe insulă în 1182 şi ascunse, cu grijă, în pământ, de teama unei noi profanări a aşezării.

La data de 20 februarie 1578, suedezii atacă mănăstirea, omorând 18 părinți bătrâni și 16 ucenici. Cu ajutorul țarilor ruși Feodor Ioannovici și Boris Godunov, mănăstirea a fost reconstruită, însă nu pentru mult timp. În anul 1611 aceștia au ars pentru ultima oară Mănăstirea Valaam, călugării acesteia fiind trecuți cu toții prin sabie. Insula va rămâne pustie până în anul 1715, când mănăstirea a fost reînființată de către Petru cel Mare.

În 1809, Suedia a cedat Rusiei Finlanda, care a devenit Mare Ducat autonom. Deoarece mănăstirea era situată în acest ducat, atunci când Finlanda și-a câștigat independența în 1917, Valaam a trecut sub administraţia Bisericii Ortodoxe a Finlandei.

În timpul „Războiului de Iarnă” dintre Finlanda și Uniunea Sovietică din 1940, călugării mănăstirii au fost evacuați în Heinavesi, Finlanda. La sfârșitul războiului, frontiera a fost mutată spre apus, astfel încât Lacul Ladoga a intrat în componența Uniunii Sovietice. Călugării evacuați, fiind lipsiți acum de posibilitatea de reîntoarcere, au ridicat Mănăstirea Noul Valaam în Heinavesi – singurul aşezământ monahal ortodox din Finlanda.

O dată cu pierderea comunității monahale și cu includerea Lacului Ladoga în Uniunea Sovietică, clădirile mănăstirii inițiale au rămas nefolosite, iar insula a fost populată. Cu timpul, insula a devenit bază militară sovietică.

Mănăstirea Valaam a fost reactivată în 1989 ca stravophighie patriarhală. Patriarhul Alexei al II-lea, care a vizitat, în copilărie, locurile, s-a ocupat personal de supravegherea restaurării complexului monastic, efectuată cu o deosebită atenţie la detalii. Clădirile mănăstirii au fost restaurate de-a lungul anilor care au urmat.

Catedrala mănăstirii, înaltă de 50 de metri, este situată în partea estică a Insulei Valaam, turlele albastre ale acesteia putând fi văzute aproape din toate părțile arhipelagului.

Mănăstirea Valaam are 13 schituri care se află răspândite pe mai multe insulițe mici ale lacului Ladoga, dintre care doar opt au astăzi vieţuitori: Schitul „Sfântului Ierarh Nicolae”, Schitul „Sfântului Prooroc Ilie”, cel în cinstea „Tuturor Sfinților”, al „Cuviosului Avramie al Rostovului”, al „Cuviosului Alexandru Svirski”, Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul”, Schitul „Învierii Domnului”, Schitul „Ghetsimani”, Schitul în cinstea „Icoanei Maicii Domnului din Koniev” și cel în cinstea „Icoanei Maicii Domnului din Smolensk”.

Din anul 1865, Sfântul Antipa de la Calapodești s-a retras la Valaam, unde a rămas până la trecerea la Domnul pe 9 ianuarie 1882. Sfintele sale moaşte sunt aşezate spre închinare în biserica „Cuvioşilor Serghie şi Gherman de Valaam”.