Paradoxal, dacă vom căuta bucuria, n-o s-o aflăm niciodată, ci vom afla doar tristețe. Să căutăm mai degrabă să suferim, și Dumnezeu ne va da bucurie. Cum spune și Sfântul Apostol Pavel: „Mă bucur de suferințele mele pentru voi”. Cu alte cuvinte, să mă las pe mine deoparte, să nu mă mai  gândesc la mine. Și diavolul, dacă vede aceasta, foarte mult îl luptă pe om, ca să se iubească și mai mult pe sine. Iată, dacă nu ești atent, ajungi să iubești plăcerea, să te gândești să-ți fie bine, să dormi bine, să mănânci mâncarea care-ți place, să-ți vorbească toată lumea frumos, să faci o ascultare mai ușoară.

Dacă nu Îl cauți pe Dumnezeu, îți umpli acel gol căutând plăcere. În lume, dacă ți-e poftă de o înghețată, mergi și ți-o cumperi, o mănânci și nu-ți dai seama că ţi-ai hrănit o plăcere. Ai câteodată așa o poftă și-o durere... Însă atunci când poftesc ceva, nu trebuie să-mi fac voia. Întrebarea este: cui dăm jertfa? Ce jertfim, jerfim pentru Dumnezeu sau pentru diavol?