La jumătatea potecii dintre „Sfânta Ana” şi Kerasia, după aproape o oră de urcuş obositor, pe partea stângă se află chilia „Sfântul Pantelimon”, aşezată într-un loc pustiu şi înalt. După cum mărturisesc părinţii de demult, chilia a fost construită de Cuviosul Gherontie, ultimul egumen al Mănăstirii Vuleftiria (astăzi se mai păstrează o chilie cu acelaşi nume în partea de jos a „Sfintei Ana”, pe malul mării).

Se spune că din pricina incursiunilor piraţilor, frecvente în secolul al XIV-lea, obştea mănăstirii Vuleftiria s-a mutat mai sus şi acolo au construit Schitul Lavrei, numit mai târziu Schitul „Sfânta Ana”.

Dorind mai multă linişte, Cuviosul Gherontie, alături de un ucenic de-al său, a venit în acest loc şi a ridicat chilia „Sfântul Pantelimon” ca loc de asceză. Deoarece nu exista apă, iar ucenicul său cârtea pentru aceasta, Cuviosul Gherontie a rugat-o pe Maica Domnului să scoată apă din stâncă. Maica Domnului, fireşte, ca o mamă duioasă l-a ascultat şi a scos apa din crăpătura unei stânci deasupra chiliei. Apa aceasta s-a numit mai apoi aghiasmă.

După un timp, ucenicul cuviosului Gherontie, fiind tânăr și având putere, l-a rugat pe cuvios să-i dea voie să facă o mică grădină și să pună legume, de care să se folosească. După multă insistență, a primit binecuvântarea cuviosului de a se ocupa de grădină. De îndată ucenicul a zidit terase, a adus pământ şi a început să alunece de la vieţuirea pustnicească, neglijându-şi îndatoririle duhovniceşti şi rugăciunea pentru lume. S-a gândit să deschidă cu o daltă crăpătura stâncii, ca să scoată mai multă apă, pentru a-şi uda grădina. Dar Maicii Domnului nu i-a plăcut lucrul acesta și a doua zi a secat izvorul.

Văzând acestea, cuviosul și-a dat seama de greșeala lui și s-a rugat Maicii Domnului să le ierte greșeala și să le dea din nou apă. După multă rugăciune s-a arătat Maica Domnului și i-a spus: „Oare până acum v-a lipsit ceva? Nu m-am îngrijit eu de toate? De ce, dar, v-ați apucat de făcut grădină? Iar dacă vreți să vă osteniți, atunci ia o piatră și arunc-o la vale!”. Luând cuviosul o piatră și aruncând-o, în locul unde a căzut piatra a izvorât un izvor cu apă curată și rece. Atunci Maica Domnului s-a făcut nevăzută.

Acest izvor se află la 200 de metri mai jos de chilie şi curge până astăzi fără să sece.