Adevăratul ucenic ascultător este asemenea modelului adevărat, al Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a făcut ascultător până la moarte faţă de Dumnezeu Tatăl şi apoi ne-a dăruit nouă biruinţa Învierii. Ascultătorul desăvârşit, Hristos, ne descoperă: „Datu-Mi-s-a toată puterea” (Matei 28, 18); un lucru la care este îndreptăţit să ajungă orice ascultător, şi pe care îl va moşteni din belşug, pentru că Dumnezeu „nu dăruieşte cu măsură”. Aceasta este pentru noi sfinţirea şi înfierea.

Monahul va reuşi să izbândească înaltul său scop dacă printr-o deplină lepădare se va izbăvi de „toate cele ale sinelui său” şi dacă mai apoi, prin supunere, se mortifică pe sine însuşi, în ceea ce priveşte lucrurile şi înţelesurile. Se va slobozi de omul cel vechi şi va spune cu îndrăzneală: „Iată, am lăsat toate şi am urmat Ţie” (vezi Matei 19, 27). Va auzi atunci din gura cea nemincinoasă a Domnului că va moşteni viaţa cea veşnică.

O, fericită ascultare, tu eşti cea care ai răpit din sânurile părinteşti „pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început cu Tatăl şi cu Duhul”, Atotiubirea neschimbată, şi ai readus echilibrul în dezordinea pe care a provocat-o prima neascultare!

Lepădarea deplină şi integrală a înţelesurilor, voilor şi lucrurilor este ţinta şi capătul luptei duhovniceşti a oricărui ascultător. Dacă va reuşi acest lucru, harul dumnezeiesc îl va răsplăti. Îi va dărui nepătimirea şi adevărata libertate. Pentru aceşti atleţi spune înnoitorul firii noastre, adresându-se către Tatăl oarecum poruncitor: „Voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceştia, ca să vadă slava Mea” (Ioan 17, 24).

Înaintaţi, aşadar, toţi cei ce doriţi fierbinte să deveniţi împreună cu Fiul moştenitori ai iubirii Tatălui. Să cinstiţi mai mult şi să puneţi în lucrare în viaţa voastră fericita ascultare. Aceasta rezumă înţelesul ridicării crucii, aceasta conduce fără piedici în împărăţia cerurilor.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 49-51)

Dialoguri la Athos (1) - De ce a zidit Dumnezeu lumea şi pe om?

Dialoguri la Athos (2) - Cum trăia omul în Rai?

Dialoguri la Athos (3) - Care a fost cauza căderii omului?

Dialoguri la Athos (4) - De ce s-a dat prima poruncă protopărinţilor?

Dialoguri la Athos (5) - De ce Dumnezeu, de vreme ce a cunoscut căderea lui Adam, nu a împiedicat-o?

Dialoguri la Athos (6) - Ce este păcatul strămoşesc şi care sunt urmările lui?

Dialoguri la Athos (7) - Care sunt însuşirile specifice şi puterile sufletului omenesc?

Dialoguri la Athos (8) - Ce este vederea duhovnicească a lui Dumnezeu?

Dialoguri la Athos (9) - Cine este diavolul şi cum lucrează?

Dialoguri la Athos (10) - Ce este dreptatea dumnezeiască şi cum se aplică aceasta?

Dialoguri la Athos (11) - Ce este Pronia dumnezeiască şi cum „se manifestă” în viaţa noastră?

Dialoguri la Athos (12) - Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele?

Dialoguri la Athos (13) - Ce sunt plăcerile? Care sunt nevinovate şi care vinovate?

Dialoguri la Athos (14) - Ce este binele şi răul şi cum lucrează?

Dialoguri la Athos (15) - Cum se face că Domnul într-un loc zice: „Nu judecaţi”, iar în altul: „Judecaţi judecată dreaptă”(Ioan 7, 24)?

Dialoguri la Athos (16) - Cum poate fi vindecată firea bolnavă care cade cu uşurinţă în osândire?

Dialoguri la Athos (17) - Ce este nesimţirea potrivit Părinţilor Bisericii?

Dialoguri la Athos (18) - Cât de mult vatămă mânia şi care sunt cauzele care o provoacă?

Dialoguri la Athos (19) - Ce este calomnia (clevetirea) şi de ce trebuie să o suportăm?

Dialoguri la Athos (20) - Ce este monahul şi cum poate să înţeleagă cineva dacă i se potriveşte viaţa monahală?