Sfânta Nina, „cea întocmai cu Apostolii”, a fost numită astfel datorită sacrificiului întregii vieți pentru creștinarea Georgiei. Precum Sfinții Apostoli s-au nevoit pentru a face cunoscută tuturor popoarelor Evanghelia, la fel și Sfânta Nina și-a închinat existența lucrării misionare de convertire a populației gruzine.

Sfânta Nina făcea numeroase minuni, vindecând de boli numeroși bolnavi. Numele ei a ajuns și la urechile reginei iberice Nana, care a chemat-o în palatul său, în speranța de a se vedea vindecată de o boală grea. Sfânta Nina a reușit într-adevăr să o vindece pe regină, dar a refuzat răsplata generoasă a regelui Mirian al III-lea, spunând că puterea ei taumaturgică este un dar al lui Dumnezeu.

În timpul unei vânători, Regele Mirian s-a rătăcit și a fost împiedicat de o ceață stranie să-și regăsească drumul spre casă. El i-a chemat atunci în ajutor pe toți zeii cunoscuți în Iberia, dar de-abia atunci când i s-a adresat Dumnezeului Ninei a reușit să fie salvat. Ca urmare a acestei experiențe, Mirian a îmbrățișat creștinismul.

Regele Mirian a instituit creștinismul ca religie de stat. Sfătuit de Sfânta Nina, regele a trimis soli la curtea lui Constantin cel Mare și a solicitat trimiterea de preoți creștini în Georgia. Sfântul Constantin a trimis pe arhiepiscopul Eustație (Sfântul Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei) care a botezat familia regală, ostașii și demnitarii regelui. Apoi, preoții au colindat prin orașe și sate, botezând poporul. Astfel, foarte repede și într-un mod pașnic, s-a botezat toată regiunea Kartliei, în afară de muntenii din Caucaz, care mulți ani aveau să rămână idolatri.

După ani de zile, cucernicul Mirian a trimis la Constantinopol o altă solie. A cerut de la împărat mai mulți preoți, fiindcă își dorea ca toți supușii lui să asculte bunăvestirea mântuirii.

Marele Constantin a împlinit rugămintea lui Mirian cu multă osârdie. A dăruit prin cei trimiși cruci, icoane, sfinte moaște și, ce este mai important, o bucată din Cinstita Cruce și unul din cuiele ce au străpuns preacuratele mâini și picioare ale Domnului.

Conform dorinței sale, Regele Mirian a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Samtavro. După doi ani, Regina Nana a fost înmormântată lângă soțul ei.