Copilul trebuie să fie conceput cu vreo sută de ani înainte să fie conceput, dar aceasta înseamnă multă educaţie din familie şi este o altă problemă. Copilul vine pe lume cu zestrea pe care o sădeşti tu, cu starea pe care o ai în timpul sarcinii, cu atitudinea pe care o ai ca soţ, apoi vine cu zestre de la bunicii lui, adică respectiv părinţii voştri şi chiar de la străbunicii lui, respectiv bunicii voştri. De aceea, poporul nostru, în înţelepciunea lui, zice: „Vrei să te însori? Du-te şi vezi bunica”. Nu părinţii, ci bunicii, asta este foarte important.

O să zicem: „Şi ce vină am eu, că părinţii şi bunicii au fost aiurea?”. Nu ai nicio vină, dar ai putere pentru a face schimbare în familie. Botezul a anulat, Liturghia a întreţinut, Spovedania a curăţat iarăşi, însă zestrea a rămas, depinde de tine cum anihilezi zestrea. Dacă zestrea materială pe care o primim aceasta este, ce facem? Ori înlocuim zestrea, ori o acceptăm aşa cum este, ori o ameliorăm în vreun fel. Aşa şi zestrea cealaltă, spirituală, cu care venim.

(Pr. Nicolae Tănase, Soţ ideal, soţie ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 97-98)