Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către un sobor de preoți și diaconi, avându-l ca protos pe pr. prof. dr. Theodor Damian, fost paroh la New York. Din soborul slujitor au mai făcut parte: pr. prot. dr. Alexandru Nan, parohul Parohiei „Buna Vestire”, protosinghelul Athanasie Ulea și diaconii Julian Dettling și Ștefan Umbrărescu. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corul „Agapia” al parohiei, dirijat de diaconul Adrian Sandu.

În cadrul predicii, părintele protopop Alexandru Nan le-a vorbit credincioșilor despre Taina Botezului, aceasta fiind irepetabilă, dacă este săvârșită conform canoanelor Bisericii Ortodoxe. Părintele a amintit însă că Biserica ne-a lăsat și „botezul lacrimilor”, atunci când ne pocăim și ne întoarcem sincer spre Dumnezeu în Taina Sfintei Spovedanii, unde preotul este un instrument al Domnului în slujba oamenilor. De asemenea, pr. Alexandru a vorbit și despre Hristos ca „lumina lumii”, cum îl prezintă și troparele Crăciunului și Bobotezei.

În continuarea cuvântului de învățătură, părintele profesor dr. Theodor Damian a ținut o prelegere intitulată: „Înger și Demon: Fizica și metafizica unei idei”, fiind sărbătorită astfel anticipat Ziua Culturii Naționale. Vorbind despre marele poet român Mihai Eminescu, pr. Damian a făcut referire la data de 15 ianuarie, când este sărbătorit atât pe el, cât și Ziua Culturii Naționale, tocmai pentru rolul determinant pe care acesta l-a avut în istoria poporului român. Părintele profesor a mai accentuat și genialitatea poetului nostru de seamă și temele religioase abordate de acesta în scrierile sale. Un exemplu elocvent este poemul „Înger și demon”, care face trimitere atât la ființele netrupești, cât și la Maica Domnului.

Părintele prof. Theodor Damian a arătat cum ambele dimensiuni, cea fizică și cea metafizică, se îngemănează perihoretic, se indică una pe alta și se încununează reciproc chiar în câmpul paradoxului. Analizând strofa a doua a poeziei, pr. prof. a afirmat: „În strofa a doua paradoxul continuă; întâlnirea contrastelor, coincidentia oppositorum, constituie motiv de frumusețe și de reflecție din partea cititorului. Imaginea copilei din lumea văzută se suprapune, se completează cu cea a îngerului din lumea nevăzută, din nou fizica și metafizica, deci catafaza și apofaza dându-și mâna prin chipul Maicii Domnului, personaj de aici și de dincolo în același timp, martoră a unei întâlniri mistice ce îmbrățișează întreaga creație, văzută și nevăzută, îngenuncheată înaintea Creatorului ei.”

La final, clericii împreună cu credincioșii au mers la statuia marelui poet din curtea bisericii, unde preoții i-au miruit și stropit cu agheasmă pe credincioși, marcându-se astfel sfârșitul slujbei duminicale.

(Diac. Ștefan Umbrărescu)