Sfântul Cuvios Gheorghe, cinstit la Mănăstirea Cernica

Arhiepiscopia Bucureştilor

Sfântul Cuvios Gheorghe, cinstit la Mănăstirea Cernica

    • Sfântul Cuvios Gheorghe, cinstit la Mănăstirea Cernica
      Sfântul Cuvios Gheorghe, cinstit la Mănăstirea Cernica

      Sfântul Cuvios Gheorghe, cinstit la Mănăstirea Cernica

Biserica Ortodoxă Română l-a sărbătorit astăzi, 3 decembrie 2013, pe Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica. Cu această ocazie, la Mănăstirea Cerncia Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului împreună cu Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos și cu Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, înconjurați de un sobor de preoți și diaconi.

La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Calinic a mulțumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru că i-a delegat să slujească la Mănăstirea Cernica și a transmis binecuvântările Părintelui Patriarh.

„Suntem bucuroși să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru toate acestea, suntem bucuroși să îi mulțumim Preafericitului Părinte Patriarh Daniel care ne-a dat binecuvântarea să fim astăzi în Sfânta Mănăstire Cernica, această vatră de cultură. Preafericirea Sa vă îmbrățișează cu toată dragostea de părinte spiritual. Rugăciunile sale sunt împreună cu noi, dragostea sa pentru sfinți, marea dragoste pe care o are pentru lucrarea sfinților în lume. Preafericirea sa vă transmite bucurie duhovnicească, sănătate din belșug și marea mulțumire de comuniune pe care trebuie să o avem, comuniunea noastră ortodoxă și solidaritatea noastră românească a tuturor dintre noi, având prețuire pentru valorile noastre duhovnicești – sfinții, lucrările noastre binecuvântate de Dumnezeu și mângâierea Duhului Sfânt în toate lucrările vieții noastre”, a spus Înaltpreasfinţia sa.

Sfântul Gheorghe de la Cernica

Sfântul Gheorghe s-a născut în anul 1730, într-o familie de binecredincioşi ardeleni din Săliştea Sibiului. Dorind din tinereţe să se călugărească, din cauza persecuţiilor împotriva Ortodoxiei din Transilvania, a trecut, la vârsta de 19 ani, în Ţara Românească, unde a intrat în slujba unui arhiereu aflat în Bucureşti, mitropolitul grec Roşca. În 1750 a plecat cu acesta la Constantinopol, apoi la Muntele Athos, vieţuind în Mănăstirea Vatoped, unde a fost făcut rasofor şi diacon, iar după moartea mitropolitului a devenit ucenic al stareţului Paisie Velicicovschi.

A devenit călugăr în 1752 şi preot în 1754. În anul 1763 l-a însoţit pe marele stareţ în Moldova la Mănăstirea Dragomirna, unde s-a nevoit doisprezece ani ca ieromonah, duhovnic şi econom al obştii. În 1775, după ocuparea Bucovinei, călugării de la Dragomirna s-au mutat la Mănăstirea Secu din Neamţ.

Patru ani mai târziu, în 1779, când stareţul Paisie a primit conducerea Mănăstirilor Neamţ şi Secu, Gheorghe l-a urmat. În anul 1781, Sfântul Cuvios Gheorghe a pornit către Athos, însă a fost oprit la Bucureşti de mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1787), care, prin multe insistenţe, l-a determinat să primească a revigora viaţa monahală din Schitul Cernica. Păstorind cu jertfelnicie şi înţelepciune, a refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui 103 ucenici.

Această rodnică activitate a făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i încredinţeze şi Mănăstirea Căldăruşani, conducându-le pe amândouă până la moartea sa, în 3 decembrie 1806. A fost înmormântat la Mănăstirea Cernica, în faţa Bisericii „Sfântul Lazăr“, zidită de el în 1804. La 21 octombrie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotărât canonizarea cuviosului stareţ Gheorghe, iar proclamarea canonizării a avut loc la Mănăstirea Cernica la 3 decembrie 2005.

(Sursa: basilica.ro)