Lucrarea aparţine reputatului prof. univ. dr. Dinică Ciobotea, profesor la Catedra de istorie a Universităţii din Craiova, în colaborare cu Ion Zarzără, director al Direcţiei Judeţene Dolj a Arhivelor Naţionale. În cele aproape 300 de pagini, cei doi autori sunt preocupaţi de a descoperi în "illo tempore" strălucirea istorică şi spirituală a unui ţinut oltenesc, format de moşia şi satul Segarcea, precum şi de satele învecinate din Câmpia Desnăţuiului, subunitate fizico-geografică a Câmpiei Române.

Autorii cărţii identifică, după o îndelungă cercetare, descendenţii moştenitorilor din bazinul Jiului, dintre care s-au ridicat boierii Craioveşti, stăpânitorii unui domeniu funciar, din care s-a individualizat complexul teritorial Segarcea. În structura ulterioară de domeniu mănăstiresc (secolele XVI-XIX), moşie a statului între 1864 şi 1884, sau de componentă a Domeniilor Coroanei Regale a României (1884-1948), mereu în restrângere prin restituirea unor părţi către oamenii locului, acest teritoriu doljean este expresia sau sinteza unor epoci trecute, cu o poveste ce merită ascultată sau citită.

Structurată pe şase capitole, cartea parcurge un drum condensat: de la descoperirile arheologice care probează o vatră doljeană întinsă, de pulsaţie romanică, şi până la descrierea Mănăstirii Segarcea (cu hramul "Adormirea Maicii Domnului") ce s-a aflat în aceste ţinuturi, a cramelor vechi şi a plantaţiilor de viţă-de-vie ce se găsesc astăzi la Segarcea, pentru ca mai apoi să fie prezentate, în finalul cărţii, etapele de ridicare şi consolidare a celor două biserici din vechea comună doljeană.

De o mare valoare ştiinţifică, lucrarea se vrea drept un ghid istoric de cunoaştere a izvoarelor şi evenimentelor semnificative ce au dus la transformarea domeniului Coroanei de la Segarcea doljeană.

sursa: ziarullumina.ro