Mâine, 12 aprilie 2011, de la orele 17.00, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei lansează două volume de eseuri semnate de pr. Sever Negrescu: „Fărămituri de cuvinte. Lecturi evanghelice pentru Duminici” şi „Prolog din proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat”. Evenimentul va avea loc, în prezenţa autorului, în incinta Librăriei Doxologia de pe Bulevardul „Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Lansarea celor două volume semnate de pr. Sever Negrescu se va face în prezenţa IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi a PS Nicodim, episcop al Severinului şi Strehaiei.

Suntem pelerini spre Sfintele Paşti, urcând, la lumina Crucii, spre cerurile deschise de mâna care binecuvintează şi pe cei dintâi şi pe cei din urmă şi, în acest urcuş, ne hrănim mai ales cu vii cuvinte...

De aceea, la puţină vreme după ce am gustat din ,,cele din urmă poeme de dragoste creştină” ale lui Daniel Turcea ne oprim pentru a răsfoi filele de pateric ale unui ,,calendar uitat”, înmănuncheate în volumul de eseuri ,,Prolog din proloage”, rostuind ,,Fărămituri(le) de cuvinte” în cuvintele dezgolite de mituri şi îmbrăcate în sens, ale Evangheliei.

Aceste două volume de eseuri, „Fărămituri de cuvinte. Lecturi evanghelice pentru Duminici” şi „Prolog din proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat”, semnate de preotul, poetul şi eseistul Sever Negrescu, Editura „Doxologia” le propune spre lectură ,,cu luare aminte” cititorilor săi, marţi, 12 aprilie, la ora 17,00, în incinta Librăriei Doxologia de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Două volume de eseuri care ne trezesc duhul şi ne sublimează simţirile

Volumul „Fărămituri de cuvinte. Lecturi evanghelice pentru Duminici” repune în vatra de dincolo de timp naşterea, viaţa, moartea şi Învierea fiindcă înainte de a fi viaţa este moartea şi înainte de a fi naşterea este Învierea şi de aici încolo fărămiturile de cuvinte devin germenii unei zidiri de sensuri. Bobul de grâu ne aminteşte ,,cum este să fii nu spic, ci prescure, Pâinea cea de toate zilele, adică Împărtăşanie”. Sfântul Apostol Toma nu este necredincios, ci vrea ,,să pipăie Învierea şi să urle: Este!” pentru a ne oferi nouă certitudinea Învierii, iar femeile, prin mironosiţele care ,,în miresme îşi pun inima”, ,,oscilează între miresmele credinţei, florile nădejdii şi apele dragostei”.

Numărând, firesc, duminicile după Sfintele Paşti, după ce ne încredinţăm de Învierea Lui şi a noastră, descoperim la scăldătoarea Vitezdei pe aproapele care ne reaşează în ,,starea de faţă către faţă”. Împreună cu femeia din Samaria parcurgem distanţa ,,de la turnul Babel la Rusalii”, îi întâlnim pe toţi sfinţii în ,,Sărbătoarea Tuturor Paradoxurilor” şi învăţăm să dorim copiilor noştri să ajungă sfinţi în primul rând şi apoi doctori, profesori, ingineri sau preoţi. Clipim des şi, cu uimire, (Cum de nu ne-am dat seama până acum?!) încuviinţăm la fiecare tâlcuire în care ,,singur poate deveni sigur şi invers”, în care ,,frazele se întorc în Cuvânt”.

Trăgând brazde adânci în lutul nefacerilor noastre, părintele Sever Negrescu risipeşte literele şleampăte şi negre ale prejudecăţilor de tot felul şi aduce apoi din proloage peste care praful nu s-a aşternut, Prologul.

„Prolog din proloage. Lecturi patristice” dintr-un calendar uitat este un alt volum de eseuri al părintelui Sever Negrescu. Ieşind din matricea în care este aşezat de obicei, prologul devine pro Logos, cuvinte alese şi pledoarie pentru a ne sfinţi ,,pe noi înşine şi unii pe alţii” acum pentru atunci când timpul se va strânge sub aripile serafimilor sau se va ascunde în ochii heruvimilor. Repertoar al sfinţilor neuitaţi, volumul începe de la 1 septembrie (începutul anului bisericesc), autorul convingându-ne că timpul trebuie sfinţit şi atunci vremurile vor apune numărând zile de sfinţi, săptămâni de sfinţi, luni de sfinţi, ani de sfinţi, dizolvând dilema omului sub vremuri.

Emoţia estetică generată prin dibăcia împletirii diferitelor procedee stilistice se converteşte în trezvie făcând ca ochiul închis în afară să se deştepte înlăuntrul nostru înţelegând cum, pe stâlp urcând, Sfântul Simeon Stâlpnicul se întăreşte în ascultare, cum Naşterea Maicii Domnului e Naştere a Mamei şi Înalţarea Crucii e Naştere a Crucii, cum viaţa adevărată şi vie e simţitoare şi nemincinoasă, mărturisind aceasta dimpreună cu Sf. Foca Grădinarul, cu Sfinţii Mucenici Serghie şi Vah. Culegem strugurii toamnei pregătindu-ne pentru Euharistie între căderea Taisiei, care ,,ajunge sfântă”, şi jertfa Paraschevei care ,,este sfântă”. Aflăm că ,,sfinţii nu ştiu să socotească”, că ,,zăpezile pot fi încreştinate”, că Sfântul bun Nicolae ,,nu a venit la fetiţa Filofteia”, dar şi cum şi-a serbat majoratul Sf. Ioan Valahul.

Asocieri neaşteptate, surprinzătoare, metafore ample, inversiuni imposibile şi antiteze răscolitoare devin o avalanşă de stimuli care ne trezesc duhul şi ne sublimează simţirile. (Cătălin Jeckel, director al Editurii „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei)

Pr. Sever Negrescu, poet şi eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România

Cel care ne tâlcuieşte acum proloagele şi adună în potir fărămiturile de cuvinte, părintele Sever Negrescu, s-a născut în 1960 la Husnicioara – Mehedinţi. După finalizarea cursurilor gimnaziale în Turnu Severin îşi continuă studiile la Seminarul Teologic Ortodox din Craiova. Este perioada în care îl cunoaşte pe poetul Marin Sorescu care îl încurajează să scrie versuri.

După încheierea stagiului militar la Beiuş – Bihor, urmează cursurile Institutului Teologic Ortodox din Bucureşti, între anii 1983 – 1987, perioadă în care audiază şi prelegerile unor mari cărturari precum Ioan Alexandru, Şerban Cioculescu, Zoe-Dumitrescu Buşulenga, Edgar Papu, Dinu C. Giurăscu ori Dumitru Stăniloae.

Licenţa în Teologie o obţine în cadrul Catedrei de Bizantinologie cu lucrarea „Ecouri bizantine în literatura română veche”, sub îndrumarea prof. Acad. Emilian Popescu. O dată cu finalizarea studiilor de teologie, debutează în revista „Familia” din Oradea cu poezia „Plugarul”, bucurându-se de susţinerea Anei Blandiana şi a criticului Alexandru Cistelecan.

În parohia Eşelniţa (Cazanele Dunării), care i-a fost încredinţată spre bună chivernisire de către Mitropolitul Nestor Vornicescu, construieşte Muzeul parohial „Episcop Iosif Tr. Bădescu”. Nu uită de poezie şi publică la Piteşti, în 1995, volumul de versuri „Clopotul de rouă”, obţinând premiul ,,Filocalia” al Patriarhiei Române. În 1997 publică „Smerenia cuvintelor” (revista „Astra” îi decernează premiul ,,Nicolae Steinhardt”), iar în 1999, împreună cu soţia, prof. Petronela Piştirică, publică volumul „Biserică şi societate”.

În 2001 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România şi publică volumul de versuri „Respiraţia ploilor”.

În perioada 2001 – 2008 ocupă funcţia de Consilier Cultural al Mitropoliei Olteniei, coordonând activitatea Editurii Mitropolia Olteniei, a revistelor ,,Mitropolia Olteniei” şi ,,Cetatea creştină” şi fondând emisiunea „La umbra Cuvântului”, la Radio Oltenia.

Continuă, în acelaşi timp, activitatea publicistică, în 2003 văzând lumina tiparului „Strigături în şopate(volum de versuri), în 2006 „Nespusele tăceri”, iar în 2007 şi 2008, primele ediţii din „Fărămituri de cuvinte” şi „Prolog din proloage”. Versuri, proză, recenzii continuă să publice în diverse reviste şi periodice (,,Luceafărul”, România Literară”, ,,Ramuri”, ,,Vestitorul Ortodoxiei”, ,,Ziarul Lumina”, etc.)

Cronicile îl impun ca pe un scriitor matur, poet al credinţei ,,topind mărturisirea în rugăciune” (Al. Cistelecan), care ,,se aşază firesc, prin valoare, în descendenţa unor Tudor Arghezi sau Vasile Voiculescu” (Al. Ştefănescu).