“Răbdarea în pastorația credincioșilor, o virtute sau o slăbiciune”

Arhiepiscopia Iaşilor

“Răbdarea în pastorația credincioșilor, o virtute sau o slăbiciune”

    • “Răbdarea în pastorația credincioșilor, o virtute sau o slăbiciune”
      “Răbdarea în pastorația credincioșilor, o virtute sau o slăbiciune”

      “Răbdarea în pastorația credincioșilor, o virtute sau o slăbiciune”

Preoții din Protopopiatul Săveni s-au reunit ieri în ședință lunară.

Preoții din Protopopiatul Săveni s-au reunit ieri în ședință lunară. Părintele Constantin Iordache de la parohia Bodeasa și părintele Claudiu Ghebac de la parohia Călugăreni au susținut câte un referat pe tema “Răbdarea în pastorația credincioșilor, o virtute sau o slăbiciune“. “Răbdarea trebuie să fie unită cu smerita cugetare. Finalitatea răbdării trebuie să fie dreapta socoteală, în sensul de a nu încuraja răutatea. Preotul are nevoie de ajutorul lui Hristos dobândit în urma rugăciunii pentru a putea rezista încercărilor vremurilor pe care le trăim. Uneori pornirile mai temperamentale pot fi ameliorate printr-o viață duhovnicească mai intensă. S-a ajuns la concluzia că răbdarea noastră nu trebuie să afecteze demnitatea umană, mai ales că preotul este dator să-și conducă parohia. S-a vorbit despre diferitele aspecte ale răbdării preotului în pastorație, la spovedanie, la Sfânta Liturghie, la diversele servicii religioase, dar și în fața dușmanilor Bisericii sau atacurilor tendențioase. Am încercat să ne identificăm lipsurile și slăbiciunile din practica de zi cu zi, dar să găsim soluții pentru îndreptatea lucrurilor. Concluzia a fost că răbdarea în pastorație este o virtute. Ea trebuie unită cu fermitatea în credință și în învățătură și trebuie să se încadreze în limitele demnității umane“, ne-a relatat pr. Constantin Macuc, protoiereul Protopopiatului Săveni. (C. Ciofu)