„Să ştergi cu ştergarul dragostei faţa celui ce ţi-a greşit“

În cadrul Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare, săvârşită ieri la Mănăstirea Putna, arhim. Melchisedec Velnic, stareţul aşezării monahale putnene, a urmat exemplul Mântuitorului Hristos şi a spălat picioarele a 12 ieromonahi. Aceeaşi rânduială a avut loc şi la Mănăstirea Sihăstria Putnei.

Spre finalul Sfintei Liturghii oficiate ieri de arhim. Melchisedec Velnic, alături de un sobor de preoţi şi diaconi, a avut loc tradiţionalul ritual al spălării picioarelor. Astfel, urmându-se rânduiala tipiconală menţionată în Triod, în pronaosul bisericii Mănăstirii Putna au fost puse 12 scaune pe care s-au aşezat 12 părinţi ieromonahi. Dintre cei 12 nu au lipsit portarul aşezării monahale, ca cel care primeşte pe fiecare credincios, şi iconomul mănăstirii, care îl preînchipuie pe Sfântul Apostol Petru. După binecuvântarea apei, în timpul citirii Evangheliei şi în acelaşi timp cu textele evanghelice care aminteau de spălarea picioarelor Sfinţilor Apostoli de către Mântuitorul Hristos, părintele stareţ s-a dezbrăcat de felon, a turnat apa într-un vas, s-a încins cu un ştergar şi a spălat şi a sărutat picioarele celor 12 ieromonahi. Rânduiala spălării picioarelor s-a terminat prin rostirea unei rugăciuni deosebite prin care s-a cerut ca Dumnezeu să spele întinăciunea păcatelor.

„Spălarea picioarelor ucenicilor, actul acesta de adâncă smerenie a lui Hristos, a fost făcut înainte de instituirea Sfintei Euharistii, care este mâncare şi băutură spre viaţa cea de veci şi dovadă a dragostei nemărginite a lui Hristos faţă de oameni. De aici înţelegem că, pentru a veni la Hristos, trebuie să faci ce a făcut Hristos: să slujeşti, să ştergi cu ştergarul dragostei faţa celui ce ţi-a greşit. Prin spălarea picioarelor ucenicilor Săi, Hristos ne-a arătat calea cea mai bună prin care putem să ajungem la Dumnezeu: smerenia“, a spus, în cuvântul rostit la finalul Sfintei Liturghii, arhim. Melchisedec Velnic.

Ritualul spălării picioarelor în Sfânta şi Marea Joi, despre care există menţiuni încă din veacul al VI-lea, se practică în special în mănăstiri şi în catedrale, dar şi în parohii şi reprezintă reconstituirea momentului spălării picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul Hristos, înainte de Cina cea de Taină.