„Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“

- Fotografii: Constantin Comici
  
  Fotografii: Constantin Comici

- „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“
  
  „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“

- „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“
  
  „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“

- „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“
  
  „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal“

Marţi, 11 noiembrie 2014, Aula „Mihai Eminescu“ a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi a găzduit o întâlnire duhovnicească dedicată părintelui Paisie Aghioritul. Conferinţa a făcut parte din seria de manifestări culturale Serile Doxologia şi a fost organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ l-a adus marţi în atenţia publicului ieşean pe părintele Paisie Aghioritul prin intermediul a două personalităţi teologice din spaţiul grecesc care l-au cunoscut pe marele duhovnic: Georgios Mantzaridis, profesor emerit la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic şi autorul unui număr impresionant de lucrări, şi ierom. Athanasie Simonopetritul, unul dintre cei mai renumiţi imnografi ai zilelor noastre, fiind imnograful Patriarhiei de Constantinopol şi o personalitate distinsă a Sfântului Munte Athos. Moderatorul întâlnirii a fost pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi.

În cuvântul său, prof. Georgios Mantzaridis a vorbit despre unicitatea şi măreţia persoanei umane: „Părintele Paisie, ca şi ceilalţi sfinţi ai Bisericii, a fost un om universal. În mod contrar, duhul lumii prezintă omul prin prisma fenomenului globalizării, reducându-l de la starea de persoană în societatea în care trăieşte la starea de individ. Omul nu este o fiinţă statică; el nu a fost zidit ca să rămână ceea ce este. A fost zidit pentru a deveni ceea ce nu este. Măreţia omului nu se regăseşte în trecut sau în prezent, ci în viitorul său“.

La rândul său, ieromonahul Athanasie Simonopetritul a prezentat publicului aspecte din viaţa părintelui Paisie Aghioritul, vorbind şi despre cum trebuie citite cărţile părinţilor Bisericii: „Când citim cărţile sfinte, observăm adesea faptul că lucrurile paradoxale, pasajele mai dificile nu sunt de cele mai multe ori explicate. De aceea, citind din istorisirile multor bătrâni sfinţi întâmplări extraordinare, minuni, ne întrebăm: oare este posibil să se întâmple aşa ceva? Această întrebare, oarecum firească, reprezintă însă o stare a omului căzut. Când vei avea o stare la fel cu cea a părintelui care a scris minunile pe care le citeşti, atunci vei înţelege că întâmplările istorisite reprezintă doar o mică parte din faptele minunate ale bătrânilor îmbunătăţiţi“.

Profesorul emerit Georgios Mantzaridis, Doctor Honoris Causa al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

Miercuri, 12 noiembrie 2014, în Aula Magna a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi a avut loc ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa profesorului Georgios Mantzaridis de la Facultatea de Teologie a Universităţii „Aristotel“ din Tesalonic. La festivitate au participat Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, prof. univ. dr. Vasile Işan, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza“, pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, prorector în cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“, cât şi alţi reprezentanţi ai mediului academic ieşean.

În deschiderea evenimentului, părintele profesor dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, a prezentat motivele care au determinat acordarea acestei înalte distincţii academice profesorului Mantzaridis: „Din perspectivă teologică, opera domnului profesor Mantzaridis reflectă preocuparea sa constantă de a păstra unitatea şi armonia dintre teologia academică şi viaţa Bisericii, dintre fidelitatea faţă de Tradiţie şi receptivitatea faţă de nou, cât şi dorinţa pentru păstrarea şi mărturisirea adevărului integral al credinţei creştine şi dorinţa de a sluji şi transfigura lumea aceasta, pe care Dumnezeu o menţine prin iubirea Sa. Din perspectivă morală, opera domnului profesor Mantzaridis reflectă preocuparea de a da un răspuns teologic provocărilor şi dilemelor morale cauzate de procesul de globalizare şi secularizare specific societăţii contemporane. Aceste provocări sunt lansate din două direcţii: ideologică şi bio-tehnologică. Din perspectivă ecumenică, remarcăm faptul că profesorul Georgios Mantzaridis acordă o atenţie deosebită unităţii creştine, în general, şi unităţii bisericilor ortodoxe, în special“.

Georgios Mantzaridis s-a născut în Tesalonic în anul 1935, unde a devenit, în 1957, licenţiat al facultăţii de teologie, instituţie de învăţământ cu care s-a identificat timp de 50 de ani. În anul 1960 a primit titlul de doctor în teologie al Facultăţii de Teologie din Tesalonic, cu teza „Activitatea învăţătorească a lui Origen“, fiind ulterior autor al unui impresionant număr de titluri (peste 200) sub formă de monografii, studii, articole şi ediţii critice ale unor opere patristice, cu impact major în cercetarea teologică. Pentru opera sa teologică bogată şi diversă, domnul profesor Mantzaridis a primit, în anul 1986, cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Ecumenice; în anul 1987, Crucea de Aur din partea Mitropoliei Germaniei, iar în anul 2001, distincţia „Crucea patriarhală pentru mireni“ din partea Patriarhiei Române.