Cu această ocazie, s-a prezentat viziunea privind lucrul cu tinerii la nivel de Arhiepiscopie: formarea unei generații de tineri, mădulare vii în Trupul lui Hristos. Părintele Nicodim a accentuat încă dintru început faptul că întâlnirea nu va fi o expunere de informații teoretice, ci o împreună meditație la ceea ce înseamnă pastorația tinerilor în zilele noastre.

„Astăzi ne întâlnim cu un tineret fragil și orgolios totodată, care are însă foarte multă nevoie de atenție și de dragoste. Dacă preotul creează contextul pentru a sta în preajma tinerilor, poate unii dintre ei vor simți nevoia să se spovedească, poate alții vor simți nevoia să adreseze o întrebare, poate cei care nu au curajul de a întreba se vor bucura și ei de răspunsurile la aceste întrebări adresate de alții. Un tânăr care se spovedește, care primește răspunsuri la întrebările care-l frământă, nu mai este același cu cel ce trăia în neștiință. Prezența preotului între tineri reprezintă prezența unei culturi a vieții în mijlocul unei culturi preponderent seculare, care-l învăluie pe tânăr de dimineață până seara. A-i neglija pe tineri în numele libertății, spunând că le respectăm libertatea, înseamnă a-i abandona morții”, a subliniat protos. Nicodim Petre.

„Membrele corpului care se izolează de organism, mor. Tot ceea ce se rupe de Trupul Bisericii, moare”

„Este o binecuvântare să știi că undeva există cineva care te așteaptă oricând și că îți poate oferi un cuvânt de încurajare, o speranță, că îți poate întinde o mână de ajutor în clipele dificile prin care, inevitabil, trece orice tânăr. Pentru a fi posibile toate acestea, este nevoie ca acel preot să existe în viața lui, să se facă cunoscut tânărului. Întâlnirea cu persoana preotului poate fi salvarea lui. Lucrurile acestea preotul le înțelege mai bine peste 10-15-20 de ani, când tânărul de altădată, acum om matur, mărturisește că întâlnirea aceea i-a schimbat viața. Dar preotul nu poate să aștepte aceste confirmări ci să lucreze de acum, cu toată credința, cu toată convingerea”, a spus invitatul în continuare.

S-a accentuat apoi faptul că „preotul are chemarea de a ieși la întâlnirea cu celălalt, mai cu seamă la periferia comunității lui. Când spun periferie mă gândesc la cei ce sunt marginalizați de confrații lor, dintr-un motiv sau altul, săraci, sau îndepărtați de Dumnezeu, de Biserică. Aceștia sunt prada cea mai accesibilă atacurilor ce vin din lumea întunericului; acestora este nevoie ca păstorul să le acorde cea mai multă atenție. Membrele corpului care se izolează de organism, mor. Tot ceea ce se rupe de Trupul Bisericii, moare. Păstorul cel bun nu este indiferent nici la oile cele mai sterpe, mai betege care rămân de turmă. Le iubește pe toate. Și apoi, Stăpânul va cere socoteală pentru toate oile Sale. Mântuitorul Îi spune lui Petru: «Mă iubești tu pe mine?...Paște oile mele». Reiese de aici că sufletele încredințate nouă nu sunt ale noastre ci ale Stăpânului, ale lui Dumnezeu”.

În concluzie, părintele protosinghel a subliniat că, deși pentru a lucra cu tinerii este nevoie de timp, de spațiu și de bani, nu acestea sunt în primul rând cele necesare pentru o reușită în lucrul pastoral cu tinerii, ci cheia stă în a vrea să faci ceva pentru tineri. La finalul întâlnirii, pr. Protopop Pavel Postolachi a adus aminte de întâlnirea a 400 de tineri care va avea loc la Pașcani în luna septembrie, totodată lansând preoților prezenți invitația de a participa cu tineri din parohie. (Mihail Siminciuc - ATOR Iași)