Doamna Tasia a ajuns la spital pentru că Dumnezeu avea un plan cu ea. Îi place să creadă că i-a fost dăruită această cale pentru a se întoarce din drumul greşit pe care mersese de prea multă vreme. „Am lucrat 37 de ani la o fabrică importantă din Iaşi, în diverse poziţii-cheie. Eram foarte ataşată de locul de muncă, trup şi suflet pentru activitatea pe care o desfăşuram. Prin funcţia pe care o aveam, uneori era nevoie, credeam eu, să fiu mai aprigă, mai certăreaţă. Domnul a vrut însă să mă smerească. Pe atunci neglijam Biserica, nu mergeam des la slujbe, însă, într-o zi, de la o supărare mare am început să mă simt rău. Aşa am ajuns la medic şi am aflat că am diabet. Când am auzit vestea am început să plâng dar încet, încet am avut încredere în Dumnezeu, în doamna doctor, m-am rugat şi m-am apropiat de Biserică“, a povestit pacienta. Primul pas spre vindecarea ei l-a reprezentat iertarea, a conştientizat că terapia înseamnă mult mai mult decât o cutie cu pastile şi a început să facă „investigaţii“ şi în sufletul ei. „Oamenii care văd doar cauze exterioare ale suferinţei lor rămân neîmpliniţi de orice, chiar de tratamentul pe care îl urmează. Am constatat că oamenii cu o credinţă mai de început, mai îndoielnică, suferă mai mult. Se simt singuri, părăsiţi, nu găsesc un sens al bolii lor“, a explicat pr. Cătălin Puiu, preot misionar la Capela „Sfânta Treime“ din cadrul Spitalului „Providenţa“.

Simţirea sufletească şi trupească, în legătură

Dintr-o durere foarte mare, doamna Tasia a reuşit să facă vas al recunoştinţei şi al binecuvântării, aşa că starea dumneaei de sănătate s-a ameliorat. A înţeles că emoţiile şi gândurile sunt într-o relaţie strânsă cu trupul şi că spre sănătate poate ajunge doar dacă păşeşte aşa cum indică Dumnezeu, prin medic şi preot. „Bolile apar în trup în urma unui conflict interior, iar dacă acceptăm şi nu ne împotrivim, ci primim boala şi ascultăm ce vrea să ne spună, avem pace şi vine şi vindecarea, fie ea sufletească, fie trupească“, a menţionat dr. Eugen Gazzi, medic specialist Medicină Internă în cadrul Spitalului „Providenţa“.

Raportarea la suferinţă, un atu în vindecare

Un alt pas important îl reprezintă, deci, atitudinea persoanei faţă de afecţiunea de care suferă. „Dacă boala ne domină, devine principala preocupare în viaţa noastră. Dar dacă luptăm, avem nădedje, ne dorim să trăim, atunci ne vom lua tratamentul şi vom încerca să avem o viaţă normală, vom controla boala“, a precizat dr. Iuliana Ardeleanu, medic specialist Cardiologie în cadrul Spitalului „Providenţa“. Modurile în care ne putem trata şi chiar preveni afecţiunile au fost expuse în cadrul conferinţei „Paşi spre sănătate“, parte din Serile „Providenţa“, vizând introspecţia, sportul şi alimentaţia corectă. Din programul unui om sănătos nu ar trebui, astfel, să lipsească rugăciunea şi postul care purifică organismul, 30 de minute de mişcare zilnic şi hidratarea, doctorii atenţionând că apa se bea cu înghiţituri mici şi dese, pentru ca hidratarea să se producă la nivelul celulelor.

Boala, o pregătire pentru disciplină

De asemenea, medicii au recomandat evitarea consumului de carne, a băuturilor carbogazoase, a alcoolului, a ceaiurilor de acelaşi tip pe perioadă îndelungată, a prăjelilor şi a produselor rafinate, zahăr alb, făină albă şi ulei, şi a sării. Nu în ultimul rând, au subliniat faptul că este important ca masa să fie servită în linişte, fără a fi atenţi la televizor sau telefon, şi să nu ne grăbim să mâncăm mult, întrucât senzaţia de saţietate apare după 15 minute de la începerea mesei, astfel încât riscăm să ne îngreunăm digestia. Desigur, este nevoie şi de administrarea tratamentului întocmai cum a prescris medicul. „Boala este o disciplină pe care o învăţăm odată cu tratamentul“, a conchis dr. Eugen Gazzi, medic specialist Medicină Internă în cadrul Spitalului „Providenţa“. Iniţiate în 2015, Serile „Providenţa“ s-au desfăşurat pentru a treia oară, oferindu-le pacienţilor şansa de a avea o privire de ansamblu asupra suferinţelor, dar şi asupra vindecării lor. (Nicoleta BUNDUC)