La Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ - Bărboi din Iaşi a fost comemorat ieri, 5 februarie 2017, poetul român Alecu Russo la împlinirea a 158 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. Slujba Parastasului a fost săvârşită de un sobor de preoţi la mormântul său, aflat în Biserica Bărboi. Au participat academicieni, profesori universitari, scriitori şi numeroşi oameni de cultură, care preţuiesc personalităţile neamului nostru, ce au marcat timpul şi istoria acestuia. Părintele paroh Constantin Andrei, protopop emerit, a menţionat cu acest prilej că în fiecare an, prin grija Consiliului parohial şi al Comitetului parohial, poetul Alecu Russo este omagiat prin rugăciune şi prin evocarea personalităţii sale. „A fost printre cei ce şi-au dorit făurirea Unirii Principatelor Române. Şi-a dat obştescul sfârşit în apropierea Bisericii Bărboi, fiind înmormântat creştineşte în acest locaş. Am invitat oameni ai condeiului, scriitori, poeţi şi alţi oameni ai culturii ieşene, pentru a lua parte la acest moment sfânt de omagiere a lui Alecu Russo“, s-a exprimat părintele paroh Constantin Andrei, care a mulţumit Liviei Ciupercă, scriitor şi jurnalist cultural, pentru că s-a implicat în organizarea momentului omagial dedicat lui Alecu Russo.

Vocaţia generaţiei de la începutul secolului al XIX-lea

Părintele paroh Constantin Andrei a amintit că după anul 1988 s-a făcut cunoscut ieşenilor că Alecu Russo este înmormântat în Biserica Bărboi, lângă mormântul lui Ioniţă Sandu Sturdza, primul domnitor pământean după domniile fanariote: „După redeschiderea acestei biserici, personalităţile de seamă ale Iaşului au avut posibilitatea să aducă un omagiu poetului Alecu Russo. Noi am făcut în fiecare an un gest de recunoştinţă“. Academicianul Alexandru Zub a menţionat că generaţia lui Alecu Russo, alături de cele de la începutul secolului al XIX-lea, a trebuit să se mobilizeze în numele unor valori: „Generaţia de la începutul secolului al XIX-lea a produs în materie de învăţământ, de teatru, de spiritualitate şi în diverse alte domenii lucruri demne de amintit şi de admirat. M-am ocupat de discursul istoriografic şi cultural al secolului al XIX-lea pe linie statală. Din când în când, m-am întâlnit cu figura lui Alecu Russo, care a avut un destin destul de dramatic. Generaţia primelor decenii ale secolului al XIX-lea a ştiu să-şi descopere o vocaţie morală, culturală şi constructivă şi să se devoteze unui proiect, care a dat câştig de cauză unei naţiuni întregi“. Poetul Cassian Maria Spiridon a făcut un scurt laudatio la adresa lui Alecu Russo, pe care îl consideră „primul junimist al nostru“, ce a lucrat pentru unitatea românească.

„S-a stins cu gândul la România“

Livia Ciupercă a apreciat că, prin implicarea Parohiei Bărboi, în fiecare an, pe 5 februarie, este evocat Alecu Russo, „cel ce s-a stins cu gândul la România“: „El a cântat România într-un poem, pe care îl consider o adevărată psaltire, alcătuită din 65 de versete. Acestea se află la graniţa dintre laic şi religios, fiecare având cuvântul Domnului. Dacă Alecu Russo ar fi trăit, ar fi putut realiza o istorie a Moldovei, aşa cum se prefigurează în poemul despre Iaşii de la 1840“. Părintele paroh Constantin Andrei a mulţumit tuturor celor prezenţi la momentul comemorativ dedicat lui Alecu Russo, subliniind că „prin aceasta dăm un exemplu celor care vin după noi“. Alecu Russo (n. 17 martie 1819, Chişinău - d. 5 februarie 1859, Iaşi) a fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar român, ideolog al generaţiei de la 1848. Este autorul volumului „Cântarea României“, tipărit anonim, şi a participat la revoluţia de la 1848 din Moldova.