În fiecare an, de sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel, numeroşi credincioşi din ținutul Neamțului iau calea mănăstirii de maici Dumbrăvele, pentru a participa la slujba hramului. În acest an, slujba Sfintei Liturghii în cinstea ocrotitorilor aşezării monahale a fost una deosebită, fiind săvârşită de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Părinte Teofan. Alături de înaltul ierarh, a slujit şi un numeros sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte părintele arhimandrit Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al zonei Neamţ, părintele protosinghel Nicodim Petre, consilier în cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, părintele arhimandrit Petroniu Marin, starețul Mănăstirii Pângărați, părintele protosinghel Vasile Rubin, stareţul Mănăstirii Horaiţa. Răspunsurile la strană au fost date de monahiile de la Mănăstirea Copou, iar slujba Sfintei Liturghii a debutat cu citirea rugăciunii arhiereşti de dezlegare.

Ce au în comun Sfinții Apostoli Petru și Pavel

După citirea Sfintei Evanghelii, a urmat cuvântul de învăţătură, în care Mitropolitul Moldovei și Bucovinei a explicat că, deși Sfinții Apostolie Petru și Pavel aveau vieți și preocupări diferite, un lucru i-a unit - întâlnirea cu Mântuitorul Hristos: „Dacă analizăm viața Sfinților Apostoli Petru și Pavel, constatăm că unul dintre ei era om bogat, anume Sfântul Apostol Pavel, iar celălalt, Sfântul Apostol Petru, era un om sărac. Sfântul Apostol Pavel era un om învățat, rabin, cunoscător al legii; Sfântul Apostol Petru era un om simplu de la țară, un pescar pe lacul Galileii. Unul era fără familie, chip al călugărilor – Sfântul Apostol Pavel, celălalt avea soție și cu certitudine copii. Chiar dacă erau din lumi diferite, cu orizonturi diferite, și unul și altul nu și-au împlinit sensul și bucuria vieții lor decât atunci când l-au întâlnit pe Hristos-Dumnezeu. Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt chipurile oamenilor din toate vremurile, săraci și bogați, cunoscători și oameni obișnuiți, cu familie sau fără familie. Toate aceste calități umane nu au însă nici o importanță în cele din urmă; importanță are doar faptul că ești în legătură cu Domnul Hristos”.

În cadrul slujbei arhierești, IPS Părinte Teofan l-a hirotonit întru preot pe tânărul diacon Flavian Duduman, pe seama Parohiei Cibiliu, Golăiești, Protopopiatul Iași 2. La finalul Sfintei Liturghii, credincioşii care s-au mărturisit, primind dezlegare de la duhovnic, au primit Sfânta Împărtăşanie de la IPS Părinte Mitropolit Teofan.

Biserică de mir, schit, mănăstire

Istoricul Mănăstirii Dumbrăvele s-a transmis doar prin viu grai de către bătrânii din satele vecine.  Prima biserică ce a străjuit aici a fost cea ridicată de nişte călugări prin anul 1712 în mijlocul pădurii de stejari. După numele pădurii Dumbrava a fost un timp botezată şi mica localitate din zonă. Corpul de chilii şi clopotniţa au fost ridicate în 1900. În timpul comunismului, biserica a funcţionat ca biserică de mir, iar după 1991 schitul a trecut sub oblăduirea Mănăstirii Bistriţa.

În anul 1993, Schitul Dumbrăvele a fost greu încercat de un incediu izbucnit din cauza unui scurtcircuit şi care a ars biserica până la temelii. Icoanele din locașul de cult, ce stau mărturie și astăzi în noul paraclis, au scăpat ca prin minune de furia flăcărilor. În acelaşi an 1993 a fost numit egumen protosingelul Pavel Toderiţă, iar din 1994 s-a şi turnat fundaţia pentru noua biserică. Lucrările au avansat relativ rapid: în 1995 temelia era gata, în 1998 biserica era în picioare acoperită cu tablă zincată, iar între 1998 şi 2002 s-a lucrat intens la pictură, catapeteasmă şi mobilier. Pictura a fost executată de maestrul Ciprian Istrate şi ucenicii săi.  Slujba de sfinţire a fost oficiată de IPS Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în fruntea unui sobor de preoţi şi diaconi. Tot atunci schitul a fost ridicat la rang de mănăstire, cu hramurile „Naşterea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”. Aşezământul monahal deţine şi câteva obiecte de preţ cu valoare istorică. Printre acestea pot fi amintite clopotul turnat la Braşov în 1800, un potir din anul 1841 şi un policandru mare din 1887, inscripţionat cu numele donatorilor. Stareța Mănăstirii Dumbrăvele este monahia Nectaria Grădinariu.