Ierarhi, preoți și credincioși, la pomenirea Episcopului Ioachim Mareș

 

Un sobor de ierarhi, în frunte cu ÎPS Mitropolit Teofan, a oficiat sâmbătă, 7 mai, la Catedrala „Înălțarea Domnului” din municipiul Bacău, slujba de pomenire a episcopului Ioachim Mareș, la trecerea a șapte ani de la mutarea sa la cele veșnice.

Clopotele Catedralei „Înălțarea Domnului” au răsunat astăzi în tot orașul Bacău. Au trecut șapte ani de la mutarea la cele veșnice a Episcopului Ioachim Mareș, cel care a pus piatra de temelie a acestui sfânt locaș în anul 1991. În biserica de la demisol, acolo unde își doarme somnul de veci ierarhul, sute de băcăuani au luat parte la slujba de pomenire oficiată de un sobor de ierarhi. Alături de ÎPS Mitropolit Teofan al Moldovei și Bucovinei, s-au aflat ÎPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților, ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, ÎPS Arhiepiscop Ioachim al Romanului și Bacăului, ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos și PS Episcop Corneliu al Hușilor. Parastasul vrednicului de pomenire ierarh a fost precedat de Dumnezeiasca Liturghie săvârșită sub protia ÎPS Mitropolit Teofan, în cadrul căreia copii și vârstnici s-au împărtășit cu  Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, plinind astfel rânduiala unei zile cu o semnificație duhovnicească aparte. ”Și acum șapte ani, ca și astăzi, era același context al serbării Învierii Mântuitorului Hristos”, avea să remarce, ulterior, în cuvântul său, IPS Arhiepiscop Ioachim.

După săvârșirea slujbei de pomenire, a fost citit mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de către ÎPS Arhiepiscop Casian.  Intitulat ”Șapte ani de la trecerea la Domnului a episcopului Ioachim Mareș”, cuvântul evocator al Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române a însumat momentele definitorii ale activității Episcopului Ioachim Mareș, începând din clipa hirotoniei întru arhiereu și până la mutarea sa la cele veșnice. ”Comemorarea episcopului Ioachim Mareș la șapte ani de la trecerea sa la cele veșnice  (2009) este un eveniment de prețuire pentru memoria unui vrednic slujitor al Bisericii și, în același timp, este un act de cultivare a demnității noastre, ca slujitori ai Bisericii și ca fii credincioși ai Bisericii”, avea să fie începutul mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

După aceasta, a urmat cuvântului ÎPS Mitropolit Teofan: „După acest mesaj frumos de sfântă aducere aminte, cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, permiteți-mi să adaug în numele ierarhilor, preoților, viețuitorilor sfintelor mănăstiri din Mitropolia Moldovei, cuvântul nostru față de cel care a fost, este și va fi Preasfințitul Episcop Ioachim. Într-una din scrisorile sale către Tesaloniceni, Sfântul Apostol Pavel, spunea că sunteți foarte departe de mine cu ochii, dar sunteți prezenți cu inima. Aceasta este teologia Învierii, adevărul cel mare al Învierii, statornicit prin Învierea Domnului Hristos, devenit început și pârgă a Învierii noastre. Putem spune că suntem cu ochii la șapte ani distanță de Preasfințitul Ioachim Mareș, pentru că atunci viața sa pământeană a ajuns la un final. Dar credem și mărturisim, având la bază credința în Învierea lui Hristos, că este aproape, este prezent, ca un om care și-a statornicit viața întru nădejdea Învierii, în fața unor martori și mărturisitori ai Învierii. Un arhiereu, precum Preasfințitul Ioachim, ori un preot adevărat, nu pot fi decât arhiereii și preoții martori și mărturisitori ai Învierii lui Hristos. Calea preoției a dus-o cu ajutorul lui Dumnezeu, alături de prezbitera Ana, dar când vremurile și gândurile lui Dumnezeu, care nu se potrivesc cu ale noastre, au dorit ca prezbitera Ana să plece în Împărăția Cerurilor, și-a luat crucea de călugăr și arhiereu, pe care a purtat-o cu vrednicie și cu cinste. Ne-am adunat aici, lângă rămășițele sale pământești, întru nădejdea Învierii, să rugăm pe Dumnezeu să-l odihnească întru slava Împărăției Sale, să-l ierte pentru păcatele pe care ca orice om le-a săvârșit, să-l aibă în paza Împărăției Sale, iar noi să-l purtăm în rugăciunile noastre, să-i mângâiem sufletul prin acte de milostenie și să încercăm să preluăm lumină din lumina lui, ca să ne luminăm și noi sufletele. Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac și să odihnească sufletul arhiereului Ioachim în lumina neînserată a Împărăției Sale”, a spus ÎPS Mitropolit Teofan.

La rândul său, PS Episcop Corneliu, cel care a urmat la scaunul de arhierie din Eparhia Hușilor după vrednicul de pomenire episcop Ioachim Mareș, a ținut să precizeze câteva aspecte privind slujirea înaintașului său. ”Dumnezeu a rânduit ca în acest an să venim în Catedrala din Bacău, de care se leagă amintirea Preasfințitului Ioachim al Hușilor, una dintre cele mai mari catedrale ale spațiului românesc, care adăpostește trupul său. A fost un preot devotat Bisericii, cu vocație și chemare, iar mai apoi, a fost rânduit ca, în viața lui, un capitol să-și schimbe cursul, slujind ca arhiereu vicar al Episcopiei Romanului, iar din anul 1996, ca episcop al ruinatei, distrusei,â și răstignitei episcopii a Hușilor, reactivată după 50 de ani de inexistență. Episcopatul episcopului Ioachim a fost foarte dureros, datorită suferințelor fizice și a bolilor pe care le-a purtat cu răbdare și cu dragoste. Astăzi, la prăznuirea a șapte ani, ne rugăm ca Dumnezeu Izvorul vieții, pe care l-a vestit, să-l așeze în corturile sfinților, să-l facă părtaș vieții fără de sfârșit, căci acum se bucură și se odihnește în ceata sfinților!”, a menționat PS Episcop Corneliu.

Cuvântul de încheiere a aparținut Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Ioachim, cel care, în calitate de gazdă, s-a implicat, ca în fiecare dintre cei șapte ani trecuți, în coordonarea acestui moment din istoria imediată a Bisericii noastre: „Acum șapte ani, tot în contextul Învierii Domnului, așezam într-una dintre criptele acestei Catedrale, pe cel care a pus piatra unghiulară al acestui sfânt locaș. Astăzi, în același context, facem pomenirea celui chemat în lumina neînserată a Împărăției, episcopul Ioachim Mareș. S-a spus în mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, faptul că toate s-au plinit așa, datorită faptului că a pus piatra de temelie a Catedralei și a fost rânduit de ierarhul locului, Arhiepiscopul Eftimie Luca, să se preocupe de această construcție unică în felul ei în România. Cu darul lui Dumnezeu am ajuns la plinirea acestui timp, iar anii s-au perindat și astăzi trăim emoția sfântă a faptului că această catedrală, așa cum a fost concepută de înaintașul nostru, este frumoasă și îmbodobește cripta vrednicului de pomenire ierarh. Episcopul Ioachim Mareș s-a născut în părțile Bacăului, iar paternitatea sa spirituală se simte atât la preoții hirotoniți din încredințarea ierarhului, cât și la credincioșii care dau viabilitatea parohiilor din această eparhie. Amintirea sa rămâne permanentă și vom păstra mereu chipul său blând, asemenea crinului bunelor vestiri care a fost așezat la temelia acestei catedrale pe care, poate, va rândui Dumnezeu să o vedem sfințită așa cum și-a dorit”, a menționat ÎPS Arhiepiscop Ioachim.  

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corala „Episcop Melchisedec” a preoților din Protoieria Bacău. (Pr. Constantin Gherasim)

Ultimele din categorie