Prin milostenie, Monahul Iov Burlacu a biruit patima mândriei
„Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.” Aşa a răspuns părintele Iov ucenicului său, întrebat de ce a vândut icoana la jumătate de preţ.
Într-o zi, părintele Iov a cumpărat o icoană frumoasă cu suma de 700 de lei. Mai târziu, un credincios l-a întrebat:
- Nu-mi vinzi mie icoana aceasta? Tare este frumoasă!
- O vând.
– Cât să-ţi dau pe dânsa, părinte?
– Trei sute de lei.
Auzind aceasta, ucenicul l-a întrebat:
– De ce ai vândut icoana cu jumătate de preţ?
– Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.
Un părinte i-a dat bătrânului o haină groasă de iarnă, că era sărac. Iar părintele Iov, văzând un om lipsit care avea 7 copii, i-a dat lui haina. Într-o zi, l-a întrebat cel ce-i dăduse haina:
– Unde este haina pe care ţi-am dat-o, părinte Iov? Nu cumva ţi-a furat-o cineva?
– Iartă-mă, părinte, a răspuns bătrânul, a venit la mine un om cu mulţi copii şi i-am dat-o lui, că eu am de toate, slavă Domnului!
(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 542)
Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, mare dascăl al Rugăciunii lui Iisus
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro