Predică la Duminica Sfintei Învieri a Domnului - Sfintele Paşti - IPS Irineu Pop-Bistriţeanul (1)

Predici

Predică la Duminica Sfintei Învieri a Domnului - Sfintele Paşti - IPS Irineu Pop-Bistriţeanul (1)

    • Predică la Duminica Sfintei Învieri a Domnului - Sfintele Paşti - IPS Irineu Pop-Bistriţeanul (1)
      Predică la Duminica Sfintei Învieri a Domnului - Sfintele Paşti - IPS Irineu Pop-Bistriţeanul (1)

      Predică la Duminica Sfintei Învieri a Domnului - Sfintele Paşti - IPS Irineu Pop-Bistriţeanul (1)

Cum să nu ne bucurăm în această zi de praznic când Galileeanul Cel veşnic viu a biruit moartea, arătându-ne prin aceasta că toţi vom învia, căci spune Sfântul Apostol Pavel: „Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Cor. 15, 13-14).

Hristos ne-a trecut din moarte la viaţă.

 

Dreptmăritori creştini,

 

Iisus din Nazaretul Galileei, Care a fost dispreţuit, lovit, încoronat cu spini, condamnat la moarte, răstignit, ucis şi îngropat, iese astăzi victorios din mormântul Său, în strălucirea slavei Sale dumnezeieşti. Hristos a înviat! Hristos e nemuritor! Hristos e Dumnezeu!

Prin lumina trupului Său înviat, El răspândeşte în lume şi în întregul univers splendoarea Tatălui şi amprenta Fiinţei Sale divine, iar în inimile noastre, eliberate din sclavia diavolului şi a păcatului, coboară pacea sfântă şi puterea iubirii Sale nemuritoare.

Învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este cel mai mare eveniment ce a avut loc în istoria omenirii. Ea a fost şi este un fapt real, la fel cum este adevărat că El a fost un om trăitor în trup. După Înviere, Mântuitorul S-a arătat mai multor persoane, în diferite locuri: femeilor mironosiţe (Lc. 24, 1-2), ucenicilor Luca şi Cleopa (Lc. 24, 36-45), Apostolilor (In. 20, 24-28; 21, 1-4).

Toate acestea sunt dovezi suficiente pentru a arăta că Hristos a existat în realitate şi că a înviat cu adevărat. Răspândirea creştinismului în lume, în ciuda obstacolelor care i-au stat în cale, se explică tot prin minunea Învierii Mântuitorului nostru Care, biruind moartea, a deschis calea învierii celor adormiţi. Deoarece creştinismul a biruit urgia persecuţiilor, a eclipsat sistemele de gândire ale timpului şi a devenit punctul de orientare în toate problemele spinoase ale vieţii, este clar că Cel răstignit pe cruce şi înviat a treia zi din mormânt este nu numai Om adevărat, ci şi Dumnezeu adevărat, este Stăpân al vieţii şi al morţii.

 

Iubiţi credincioşi,

 

Cum să nu ne bucurăm în această zi de praznic când Galileeanul Cel veşnic viu a biruit moartea, arătându-ne prin aceasta că toţi vom învia, căci spune Sfântul Apostol Pavel: „Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră” (I Cor. 15, 13-14).

Cu toate acestea, au fost şi sunt şi astăzi unii care neagă învierea morţilor şi spun că este o invenţie a Bisericii. Dacă douăzeci de profesori universitari, sau douăzeci de oameni de ştiinţă mi-ar demonstra că nu există viaţă după moartea trupească şi că totul se termină în mormânt, le-aş răspunde: „Vă apreciez mult studiile şi cunoştinţele pe care le aveţi, vă apreciez diplomele dumneavoastră, dar în acest domeniu nu vă dau dreptate. Nu vă dau dreptate pentru că nu aţi fost dincolo de mormânt ca să ştiţi ce este acolo. Eu cunosc un specialist în taina morţii, Care a fost dincolo de mormânt şi Care mi-a spus că de la mormânt începe adevărata viaţă. El mi-a spus ce este după moarte. Eu pe Acesta Îl cred. Acesta este Iisus Hristos, Cel mort şi înviat!”.

De Sfintele Paşti, Faust al lui Goethe fusese gata să moară; şi-a pus cupa cu otravă pe buzele sale, dar chiar atunci a auzit sunetul clopotelor de Paşti. Sunetul miraculos al Învierii a ajuns la el ca un mesaj de salvare de la Mântuitorul Cel veşnic, zicându-i: „Nu trebuie să mori. Eu îţi aduc Învierea Mea ca un nou dar al vieţii, nu numai pe pământ, ci şi pentru eternitate, în ceruri”.

Hristos Cel Înviat este acum aşezat în cer pe tronul Său de slavă, la dreapta Tatălui şi Lui I se supun toate lucrurile. Sub aşternutul picioarelor Sale vor fi umiliţi şi înfrânţi toţi duşmanii Săi. Din această zi, istoria omenească se deschide deplinei preamăriri a lui Hristos Înviat.

Domnul, Care a biruit moartea, Se va întoarce la noi pe norii cerului, în strălucirea deplină a slavei Sale. Chiar când noi vom fi disperaţi, bătrâni, bolnavi, chiar atunci va apare înaintea noastră şi deasupra noastră Iisus Hristos cu o putere infinită, oferindu-ne valorile eternităţii. Şi astfel, puterile Învierii ne ridică pe noi cu slavă şi demnitate din distrugere, din praf şi din cenuşă.

Chiar când ştiinţa şi filozofia declară că nu mai putem face nimic şi suntem gata să dispărem, chiar în acel moment Iisus Hristos ne oferă nouă Învierea Sa. Dumnezeu, Care a făcut tot universul şi pe om din nimic, cu o altă putere divină prezintă pentru noi o nouă zidire, o nouă lume, o nouă viaţă, „viaţa ce stăpâneşte”, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Odată cu primul Paşte, pentru toată omenirea apare o nouă oportunitate de a avea un Domn viu pentru veşnicie, căci de atunci Hristos acţionează în lume şi controlează cursul istoriei. Mântuitorul Însuşi promite: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mt. 28, 20). Prin El şi cu El, biruim toate forţele întunericului, toată lucrarea diavolului, toate necazurile şi durerile pe acest pământ. El este calea care nu greşeşte, adevărul care nu ne înşală, viaţa fericită de-a pururi.

Marele învăţat şi filozof creştin, om de ştiinţă şi matematician, Blaise Pascal (†1662), zicea: „Iisus Hristos este centrul universului spiritual-moral şi social al omenirii. Cel ce Îl recunoaşte şi urmează Lui are cheia tuturor problemelor omeneşti. Spre El tinde tot. În afară de El nu există decât întuneric, rătăcire, ceartă, războaie, îngheţ şi moarte. Numai prin El se pot realiza marile idealuri, dreptatea, pacea, armonia în lume, egalitatea şi înfrăţirea în omenire”.

Bucuria mare pe care au simţit-o ucenicii văzându-L pe Hristos înviat, această „inimă arzând”, a cărei experienţă au făcut-o pe drumul Emausului, nu avea drept cauză revelarea unor mistere ale „unei alte lumi”. Această bucurie radioasă avea drept cauză vederea Domnului, Care îi trimite să predice, să vestească, nu învierea morţilor şi nici o doctrină a morţii, ci pocăinţa şi iertarea păcatelor, viaţa cea nouă, Împărăţia.

Ucenicii vestesc ceea ce ştiu, ceea ce simt, anume că în Hristos viaţa cea nouă a început deja, pentru că El este viaţa veşnică, plinătatea, învierea şi bucuria lumii. De aceea, ne bucurăm la sărbătoarea Sfintelor Paşti, „care au deschis nouă uşile raiului şi care sfinţesc pe toţi credincioşii”.

 

Iubiţii mei,

 

Să nu ne descurajăm din cauza triumfului trecător al răului şi al păcatului, căci boldul lor a fost tocit de evenimentul petrecut în zorii acelei Duminici memorabile. Să nu ne întristeze actuala victorie a lumii în respingerea încăpăţânată a lui Dumnezeu, în răzvrătirea contra Legii Sale de iubire. Să nu ne lăsăm cuprinşi nici de îndoială şi nici de neîncredere, văzând Biserica atât de rănită şi de lovită, înşelată şi trădată.

Bucuria pascală să fie mai mare decât orice motiv omenesc de teamă şi de tristeţe. Hristos Înviat este printre noi şi marchează cu victoria Sa întâmplările lumii şi ale istoriei.

Hristos Înviat vrea să instaureze printre noi Împărăţia Sa, pentru ca să fie slăvit de tot universul creat. Drept aceea, să facem din acest „praznic al praznicelor” un prilej de înnoire a vieţii noastre, de îndreptare şi de îmbunătăţire a ei, prin credinţă curată, prin muncă cinstită şi prin fapte bune.

Precum Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă, se cuvine „să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Rom. 13, 12), căci Hristos ne-a chemat din întuneric la lumină, din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer.

Fie ca Domnul Înviat să ne dăruiască har, pace şi daruri binecuvântate în viaţa şi în familia noastră. De ziua cea mare a Sfintelor Paşti, haideţi să-L preamărim pe Hristos Biruitorul morţii şi dimpreună cu cetele cereşti să-I strigăm: „Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea” (Apoc. 4, 11). Amin.