Nevoinţele Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos

Vieţile Sfinţilor

Nevoinţele Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos

    • Nevoinţele Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos
      Foto: Bogdan Zamfirescu

      Foto: Bogdan Zamfirescu

În această perioadă de cinci ani de ascultare în Mănăstire a făcut progrese în studierea și înțelegerea Scripturii. L-au atras în mod special de la început primele cuvinte ale Facerii, cele care se referă la creația lumii și dorea mereu să le asculte și să le mediteze.

În această perioadă de cinci ani de ascultare în Mănăstire a făcut progrese în studierea și înțelegerea Scripturii. L-au atras în mod special de la început primele cuvinte ale Facerii, cele care se referă la creația lumii și dorea mereu să le asculte și să le mediteze.

Învățarea pe dinafară a psaltirii în acest interval de timp a fost o adevărată nevoință pentru acest tânăr țăran neștiutor de carte, care auzise istorisirea Scripturii pentru prima dată în Mănăstire. Cucerirea aceasta i-a determinat expansiunea în orizonturile nesfârșite ale teologiei practice și înțelepciunii duhovnicești, care vor lumina nu numai înviforata lui patrie, ci și întreaga biserică. Acest avânt năvalnic în orizonturile duhovnicești în care zbura tânărul nevoitor nu era cu putință să scape atenției conducătorilor mănăstirii lui, după cum nu era cu putință nici ca el însuși să nu tânjească după o viață mai liniștită și mai eliberată de grijile lumești. Și aceste două lucruri s-au petrecut simultan, încât egumenul l-a chemat în mănăstire și l-a rânduit în ascultare la biserică, în timp ce el însuși se gândea deja la însingurare și isihie.

În răstimpul celor doi ani cât a rămas în ascultarea de paracliser, luarea aminte, atenția, nevoința și cercetarea de sine erau ținute cu multă acribie și cu dor dumnezeiesc și ca urmare, era firesc ca roadele să nu întârzie să se arate. La rugămintea lui însă de a i se îngădui o viață singuratică, nu i s-a dat binecuvântare de către egumenul mănăstirii din pricina vârstei lui tinere. Astfel, a rămas o singură soluție, răbdare cu smerenie, și așteptarea să i se dea încredințare de sus, de la har. S-a hotărât așadar iarăși să se supună judecății și discernământului părinților duhovnicești, acest continuator neabătut al tradiției noastre patristice, și, după un an de ascultare fără cârtire, primește de la noul egumen Eufrosin permisiunea dorită și binecuvântare, ca să-și pună în aplicare hotărârea sa de a urma o viață în isihie.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Editura Sfânta Mare Mănăstire a Vatopedului, Sfântul Munte, 1988)